Frica sparge pepenii

Dinamo și Steaua au arătat că pot juca bine doar când le-a ars buza. În rest, au plătit tribut lipsei de încredere

Carevasăzică, Dinamo știe să și atace! Dinamo poate să și atace. Mai trebuie să și vrea. Sau, mai bine zis, să creadă.

Ne-a trebuit acest al doilea „Clasic” românesc la interval de doar trei zile pentru a ne convinge că structura modului de joc ține mult de încrederea în sine. Care încredere a venit, de această dată, din nevoie.

Dinamo a stat cuminte la cutie 90 de minute în meciul de Cupă și alte 10 în cel de campionat, ambele disputate pe teren propriu, încercând mica ciupeală. Sau, mai academic spus, organizare defensivă în propria jumătate și o tranziție pozitivă virilă, care să producă ocazii la poarta rivalului de-o viață.
Socoteala din vestiar nu s-a potrivit însă cu cea de pe teren. Joi, Steaua, echipa pozitivă, și-a dominat adversarul la toate capitolele, posesie, dueluri, intensitate, rezultând un raport al ocaziilor de 5-2.
Duminică, lucrurile au continuat la fel, până în minutul 10, când Hamroun a deschis scorul. Sau, hai, până în minutul 17, când Alex Chipciu a zguduit „transversala” lui Cerniauskas.

A fost momentul în care Mircea Rednic ne-a arătat că are și un plan B. Roș-albii au ieșit la joc. Au început să paseze. Imediat au produs ocazia lui Essombe, iar apoi, pe parcurscul reprizei secunde, au dominat, au creat ocazii și au izbutit egalarea. Carevasăzică, Dinamo știe să și atace, având și cu cine, Eric Bicfalvi, omul meciului în opinia mea, sâcâindu-și la greu fosta echipă, cu o bară, o lovitură liberă miraculos scoasă de Niță și, în fine, cu golul remizei.

Nu-i mai puțin adevărat că și Steaua a căzut în plasa tremuriciului. După o sută de minute cumulate de supremație, imediat după golul lui Hamroun, dar, în special după accidentarea lui Marica, oaspeții au făcut deliberat pasul înapoi. Chiar și schimbarea efectuată de Laurențiu Reghecampf a indus lucrul ăsta: în locul atacantului rănit a introdus un mijlocaș central, Muniru, în condițiile în care pe bancă se afla și Tade.

Rezultatul? „Roș-albaștrii” n-au mai izbutit să facă presingul înalt susținut în primul rând de atacanți (unul mai puțin se vede) și le-au permis oponenților să urce mai mult în terenul celălalt. Acolo unde africanul avea mereu tendința de a se retrage (așa cum a făcut-o și din fața lui Rotariu în momentul furnizării centrării de la golul egalizator), iar Pintilii consumase mult din bazinul de energie.

Astfel, dacă până la accidentarea lui Marica, raportul ocaziilor a fost de 3-2 pentru Steaua, după aceea el a basculat: 4-2 pentru Dinamo. Căci nu degeaba, în fotbal, se spune că joci cât te lasă și adversarul. Dar și propria frică.