Adi Mutu față cu CNP-ul

Fostul căpitan al naționalei a revenit în fotbalul românesc cu talentul și tupeul de la 20 de ani și forma fizică de la 37

Vineri seară, început de weekend, Tîrgu Mureș. Surle, trâmbițe, tricouri vândute, confetti și vreo cinci mii de oameni în tribunele stadionului executat și botezat cu o delicatețe ce răzbate din însuși numele său: Trans-Sil. Evenimentul comunității, reveniriea lui Adrian Mutu în fotbalul românesc, a prins, motiv de mândrie pentru edilii care au luat hotărârea să recurgă la acest transfer, dorit să adauge, deopotrivă, plus-valoare sportivă, dar și de imagine.

Cu partea secundă lucrurile au părut ok. Socoteala din Primărie s-a potrivit la fix cu cea de la arenă, de vreme ce toate televiziunile, posturile de radio, siteurile de specialitate și nu numai s-au focusat pe reîntoarcerea fiului risipitor pe meleaguri carpatine. N-a făcut excepție nici semnatarul acestor rînduri, care și-a configurat programul de așa natură încît la 20:30 fix să fie în fața ecranului pentru a vedea marea revenire. Recunosc că puteam să mai zăbovesc prin oraș, convins fiind că „Briliantul” nu va fi titular, numai că, defect profesional, mă interesau, printre altele, și debutul lui Grigoraș, și revenirile lui Marius Constantin (foarte bun) sau Antal, și forma sau neforma căpătată la selecționata divizionară de Săpunaru, Hora, Răduț, oamenii Generalului din cauza cărora fiul Generalului ar fi vrut să amâne meciul.

Chestiunea strict fotbalistică nu-l avantajează însă pe Mutu. A fost aruncat în arenă imediat după pauză, în minutul 47 (chestia asta n-o s-o înțeleg niciodată, atâta vreme cât schimbarea nu e dictată de vreo accidentare), și a ridicat tribunele în picioare. După care le-a așezat ușor-ușor pe vine și mai apoi în fund, odată cu scurgerea minutelor. Speratul salvator a intrat temerar în joc, dar, pe măsura trecerii timpului, Emil Grădinescu n-a putut să se lege de numele lui de vreme ce mingea, care altădată părea o pilitură de fier pentru magnetul din piciorul său, acum l-a ocolit perfidă.

E adevărat că, în rarele momente de tandrețe cu balonul, Adrian a știut să-l mângâie. A reprodus și episodul de acum vreo 17 ani din Serie A, când strecura mingea printre picioarele marelui Paolo Maldini. Acum victimă i-a fost pare-mi-se Ungurușan, obligat să-l și faulteze, după acea trecere subtilă, undeva în tușă. Și, tot la fel de adevărat e că, plin de tupeul care nu l-a părăsit nici în fața legendarului Dobrin, a confiscat obiectul muncii la două lovituri libere extrem de favorabile, pe care însă le-a executat deplorabil.

În rest, într-o repriză întreagă, conform datelor InStat, Adrian a dat doar 4 pase bune, a fost jucătorul cu cel mai mic procentaj de acțiuni reușite (10 din 24) și de dueluri cîștigate (3 din 11). Deși a evoluat mai puțin cu 10 minute, N’Doye, spre exemplu, a avut un volum de joc aproape dublu și un procent al acțiunilor reușite de patru ori mai mare. Dincolo de cifre, Mutu a alergat puțin, a părut lipsit de forță și în special de acea explozie care l-a ajutat să se distreze cu apărările italiene în urmă cu 8-9 ani. A semănat la acest moment al revenirii sale cu un gladiator care încearcă să se lupte cu inamicul din teren. Doar că principalul adversar pare a-i fi, implacabil, altul. Cel cu care începe codul său numeric personal: 1790108……..