Uriaşii noştri

Pentru România, 2015 a fost anul portarilor. Anul lui Tătăruşanu şi al lui Pantilimon

Una se leagă de alta. România s-a calificat la Euro jucîndu-şi în special atuul defensivei. A terminat grupa pe loc calificant, nu şi-a obţinut biletele pentru Paris în focuri de artificii, dar va rămîne în istoria acestor preliminarii ca formaţia cu cea mai bună defensivă dintre toate cele 54 de echipe care au luat parte la competiţie: doar două goluri primite. Şi, în plus, una dintre singurele 4 naţiuni neînvinse în cele 10 meciuri.

Sigur că, în timpul bătăliei pentru Euro, neîncrederea în trupa lui Iordănescu s-a instalat în momentul seriei de trei nule, şi aici nu-i vorba de celebra făină, ci de rezultatele de 0-0 consemnate la Belfast, Budapesta şi acasă cu Grecia. Tunurile au fost puse pe ofensivă, pe mijlocaşii şi pe atacanţii care nu reuşeau să-şi creeze ocazii de gol. Români adevăraţi cum sîntem, am survolat starea de nervozitate, de pierdere a nădejdii, de critică şi am trecut la celebrul haz de necaz declarînd că, prin prestaţia lor, atacanţii ne-au asigurat mereu 0-0. De restul s-a ocupat defensiva:)))

Rîdem noi, rîdem, dar există şi mult adevăr aici. Uitîndu-ne mereu la jumătatea goală a paharului, i-am uitat şi i-am nedreptăţit pe premianţi. Oamenii din apărare, în special integraliştii Chiricheş şi Dragoş Grigore, dar şi cei doi portari, Tătăruşanu şi Pantilimon, sînt cei care trebuie scoşi acum, la final de an, în faţa clasei pentru a primi coroniţele cu lauri. Iar în ceea ce-i priveşte pe ultimii doi, şi pentru că performanţa sub tricolor a fost completată cu o prestaţie europeană de mare calitate în campionate cu ştaif, precum Italia şi Anglia.

Pentru mine, fără îndoială, a fost anul lor. În primul rînd pentru că au jucat constant, iar asta a fost raza de speranţă a unui selecţioner care la un moment dat avea în lot nu mai puţin de 13 jucători-meteori prin echipele lor, fie ele din România, Germania sau Orientul Mijlociu. Tot aşa, glumind amar, i-am propus lui Iordănescu să facem o cerere la UEFA pentru a ne permite să folosim doi portari şi 9 jucători de cîmp. Măcar de goalkeeperi eram siguri că apără la cluburi meci de meci :))).

Tătăruşanu şi Pantilimon au fost puţinele lumini ale anului fotbalistic ce se încheie. Dînd filmul înapoi îmi amintesc cum Ciprian ne-a scos la Belfast în ultimele minute şi a făcut minuni după ce Finlanda deschisese scorul la Bucureşti, ţinîndu-ne în joc într-un moment în care mai nimeni nu mai spera. De asemenea, Panti, care n-a apucat decît un meci în preliminarii, şi acela cu Feroe la Ploieşti, a ieşit la rampă atunci în ultimele minute, cu o paradă spre vinclu graţie căreia scorul a rămas 1-0.

Ar fi nedrept să uităm. Dar merită să punctăm de fiecare dată, măcar cît o fac străinii cînd le judecă prestaţiile din campionatele lor. Acolo unde Tătăruşanu a cocoţat-o pe Fiorentina, după mult timp, în fotoliul liderului, iar Pantilimon a luat-o în cîrcă pe Sunderland şi a tras-o dincoace de zona retrogradării. Drept urmare, cu 58 de parade reuşite, Costel a devenit portarul numărul unu în Premier League. Semn că, fără să fie uriaş fotbalistic pentru noi, 2015 a fost anul uriaşilor noştri.