Modelul „Mitraliera”
Deşi a jucat în naţională şi a antrenat deja în Liga a treia cu rezultate, Florin Bratu a cerut să preia o echipă de juniori fără a fi plătit. Sîntem în România?
![Permalink to Modelul „Mitraliera”](https://blogsport.gsp.ro/vochin/wp-content/uploads/sites/62/2015/09/bratu.jpg)
Liga 1 a ajuns la etapa cu numărul 11, iar statistica antrenorilor schimbaţi a bifat cifra 7. Stăm bine, nu rîdeţi, în comparaţie cu ediţiile precedente, cînd fracţia etape/demiteri era subunitară. Putem să ne declarăm satisfăcuţi că am ajuns aici şi, mai mult decît atît, în ciuda unui început de sezon extrem de slab pentru pretenţiile unora dintre echipe, să zicem bogdaproste că vreun antrenor n-a fost decapitat. La propriu!
Ideea de bază pentru vînturarea asta a antrenorilor de la noi e că principalii vinovaţi sînt patronii. Ei sînt atotcunoscătorii. Nerăbdătorii. Amatorii în ale fotbalului sau în ale bussinesului.
Merg pe această ipoteză, dar nu în proporţie de sută la sută. Dacă vina majoritatră e a angajatorului, îndrăznesc să spun că o părticică trebuie atribuită şi celor care prestează ca tehnician în Liga 1, fără a avea pregătirea, harul, inteligenţa, deschiderea către nou necesare performanţei. Din păcate pentru tinerii noştri antrenori, graba cu care doresc să se impună are efect de bumerang asupra propriei lor cariere.
Astă-seară, într-unul dintre cele 7 meciuri de prim eşalon, se întîlnesc doi foşti mari jucători ai României din ultimul deceniu. Mirel Rădoi pe banca Stelei contra Daniel Pancu pe cea a Voluntariului. Nici unul nici altul n-are calificarea cerută pentru a ocupa aceste funcţii. De iure, nici nu figurează ca atare. De facto, însă, da. În acest timp, un coleg de-al lor de generaţie, Florin Bratu a debutat pe banca tehnică a lui Sport Team Bucureşti. N-aţi auzit de ea în primele divizii pentru simplul fapt că n-are încă echipe de seniori. „Mitraliera” a preluat de la începutul săptămînii echipa de juniori mari, sub 19 ani, care activează în campionatul regional, nici măcar în nou creata Ligă a Elitelor. Florin n-a primit o ofertă de acolo, ci, pur şi simplu, s-a suit în maşină, s-a dus la sediul clubului şi a cerut un job. Mai mult decît atît, a anunţat că vrea să lucreze pro bono, fără nici un fel de remuneraţie. Nici nu vreau să-mi imaginez reacţia patronilor acelei echipe. Probabil că la început or fi crezut că sînt la camera ascunsă. Imediat s-au convins că totul era real şi i-au oferit postul pe loc.
Bratone are carnet de antrenor, pe care şi l-a dobîndit în cei doi ani de şcoală scurşi după ce şi-a încheiat cariera de jucător. Astăzi este înscris la cursul cumulat pentru licenţele A şi B pe care UEFA l-a aprobat şi în România. Între timp a antrenat Dinamo ll, echipă care începuse să joace fotbal adevărat în sezonul trecut şi din rîndurile căreia s-au ridicat, printre alţii, Nedelcearu (19 ani), Patrick Petre (18), Tîrcoveanu (18), Moldoveanu (16), întîmplător sau nu, toţi titulari joi în meciul de Cupă cu Brăila. Florin a fost dat afară la sfîrşitul sezonului
trecut, deşi, cu o echipă de prunci, terminase pe locul 6. Azi, fosta lui echipă are o singură victorie în 5 meciuri şi e pe 10 în Liga 3.
Să lucrezi la un astfel de nivel, unde poţi face toate greşelile din lume fără ca asta să însemne bani pierduţi pentru club, să întîlneşti situaţii de tot felul pe care să încerci să le rezolvi, să te căleşti şi să capeţi experienţă e un model diferit faţă de cel al aruncării direct în apele adînci ale primului eşalon. Nu ştiu care e mai bun, dar eu merg pe mîna „Mitralierei”.