Regulamentul dur, bun și nul

AC Milan a construit un set de norme disciplinare inspirate din disciplina forțelor armate italiene pentru a-l struni pe Balotelli. Așa, și?

Dezvăluirea a fost făcută ieri de Gazzetta dello Sport și imediat a fost preluată de toată lumea. Informația că Balotelli este forțat să adopte tunsori normale, să nu mai înjure pe Facebook, să nu mai scuipe prin vestiar, să fumeze și să bea mai puțin, lucruri normale pentru un sportiv de mare performanță cu statură de idol, devine însă o știre de presă atunci cînd ea e îndreptată către un personaj care, de regulă, face totul exact invers.

Codul de bună purtare, numit în termeni strict tehnici Regulament de Ordine Interioară, e, la rîndu-i, o normalitate nu doar pentru echipele de fotbal, ci în fiecare comunitate cu mai mulți de doi indivizi. Libertatea ta ține pînă acolo unde nu deranjezi libertatea celuilalt, spune o vorbă ce nu trebuie scrisă negru pe alb niciunde. Ea vine dintr-o cu totul altă sferă de influență, cea a părinților, a familiei, care-ți asigură ceea ce noi am denumit cei șapte ani de acasă. Apoi, se continuă cu educația școlară, variabilă pentru fiecare individ în parte, de la cei cu 4 clase pînă la cei ce trec cu brio de granițele masterului. Nu în ultimul rînd, conduita se desăvîrșește în funcție de anturajele prin care viața te poartă, aici puterea fiecăruia de discernămînt fiind decisivă.

Balotelli e un caz special. În primul rînd, e fotbalist, nu unul oarecare, titular în „squadra azzurra”, de regulă golgeter al achipelor la care a evoluat, iar asta pare să-i confere un statut aparte. Felul în care joacă, adică excelent, i-a conferit statutul de idol pentru copiii care se apucă acum de acest sport. Dar tocmai de aici intervin problemele. Fotbalul e de foarte mult timp o afacere. Golurile rebelului Mario se convertesc imediat în cifre cu multe zerouri intrate în contul grupărilor care-l angajează. Fie prin calificări, fie prin rețete de marketing. Pentru oameni ca el vine lumea la stadion, asta însemnînd din nou bani intrați în vistieria cluburilor. Normal, după tot ce a făcut Balottelli pînă la cei 25 de ani pe care i-a împlinit chiar în această lună, nici o societate bazată pe bune moravuri n-ar fi putut să-i ofere vreun contract. AC Milan o face însă pentru a doua oară, dar încearcă să se asigure că încă tînărul și etern imaturul Mario va scoate bani serioși din buzunar dacă va mai continua să se comporte ca un bădăran.

Regulamentul e dur, e extrem de bun, dar poate deveni nul. Digisport.ro a publicat datele statistice ale lui Mario în ultimele două sezoane. „Internaţionalul italian a mai jucat în sezonul 2013/2014 la AC Milan, unde a marcat 26 de goluri în 43 de meciuri, dar după transferul său la Liverpool nu a mai marcat decît un gol în 16 meciuri.”. Fraza asta valorează mai mult decît orice regulament. Pentru că, în funcție de ea, managerii rossonerilor vor fi dispuși sau nu să-l aplice. Dacă Mario va fi cel de la Liverpool, cu siguranță va plăti de-l va ustura creasta.

Dacă va reuși un sezon precum cel de acum doi ani sau va juca așa cum a făcut-o la Euro 2012, cînd și-a cam dus în cîrcă echipa pînă în finală, mă cam îndoiesc că Galliani va deveni milităros. Pentru că, la experiența lui, știe că un manager bun va cîntări întotdeauna și caracterul, și opera angajatului. Iar cînd balanța va înclina spre operă, caracterul va deveni un amănunt nesemnificativ. În lumea fotbalului.