Ia te uită ce coincidenţă!

Folosind constant titulari între 16 şi 21 de ani, Viitorul şi Dinamo au ajuns sîmbătă seara pe primele două locuri în Liga 1 după ce în ultimii ani au dominat întrecerile de juniori

Viitorul îi dă cu terenul în cap Timişoarei, 4-0, vineri seară, la Ovidiu. O zi mai tîrziu, Dinamo trece fără vreo emoţie de Petrolul, 2-0, în Ştefan cel Mare. Ambele echipe totalizează 16 puncte şi, la mijlocul etapei cu numărul 8, împart primele două poziţii ale clasamentului. Pe vremuri, în revistele de week-end sau în almanahurile anuale erau nişte jocuri care te provocau să găseşti cîteva diferenţa între două benzi desenate aproximativ identice. Dinamo şi Viitorul puteau fi subiect pe acele ultime pagini. Cele două cluburi care conduc azi Liga 1 au extrem de multe lucruri în comun, chiar dacă diferenţele par majore. Primii au o istorie imensă în spate, ceilalţi sînt „bobocei” pe scena fotbalului nostru. Bucureştenii sînt în insolvenţă, dobrogenii au una dintre cele mai stabile balanţe contabile, chiar dacă vorbim de o societate
cu un buget relativ mic. Paradoxal însă, acest ultim „amănunt” al lipsei banilor le uneşte pe amîndouă. Şi, cel mai important, le-a definit strategia de dezvoltare.

Dinamo şi Viitorul sînt pe primele locuri în Liga 1 pentru că ele stau de cîţiva ani pe aceleaşi poziţii şi la juniori. În criza de resurse de azi, ambele conduceri au ales drumul corect, dar extrem de dificil al consolidării propriilor academii. Au investit acolo unde trebuie s-o faci atunci cînd banii se împuţinează. Iar rezultatele încep să se vadă. Dinamo şi Viitorul sînt azi echipele cu cea mai scăzută medie de vîrstă din Liga 1, nu numai ca lot, ci şi ca prim unsprezece. Într-o ligă în care Pancu joacă bine-mersi şi marchează la 37 de ani, semn al unei calităţi din ce în ce mai scăzute a competiţiei, liderii întrecerii interne au avut curajul de a arunca în luptă lupi tineri. Nu doar pentru a puncta în casetele tehnice, ci lăsînd urme adînci pe tabelele de marcaj. Acolo unde au început să apară cu regularitate numele lui Florin Tănase, Dragoş Nedelcu, Patrick Petre, Ianis Hagi, Răzvan Marin. Sîmbătă l-am văzut debutînd titular pe Tîrcoveanu de la Dinamo şi mi-am confirmat încă o dată că nu poate să joace niciodată mai slab ca un Van Haaren, un Starokin sau oricare alt expat a cărui singură calitate rămîne aceea că e purtător de un comision cît nevoia financiară a unei grupe de copii pe un an întreg. „Tirco” a fost laborios, curajos şi implicat, aşa cum îl ştiu de la loturile naţionale şi de la Dinamo ll, acolo unde un antrenor tînăr şi el, Florin Bratu, a avut curajul să-l promoveze încă de la 17 ani neîmpliniţi.

Acesta este drumul, oameni buni, într-un fotbal aflat în cea mai dificilă perioadă financiară din ultimul deceniu! Pe aceeaşi cărare s-au înscris şi Craiova, şi Chiajna, şi Voluntariul, cluburi cu investiţii serioase în propriile academii. Pe care le veţi putea vedea de sîmbăta ce vine, week-end de week-end, în Liga Elitelor, prima competiţie cu adevărat naţională la nivel de juniori din România. Pe care Federaţia asta nouă, care nu face nimic în opinia ignoranţilor sau a răuvoitorilor, o finanţează în premieră şi în totalitate din banii care timp de 24 de ani erau destinaţi protocoalelor, chiolhanurilor sau bonusurilor individuale ale conducătorilor.