Iaşiule, Iaşiule, singura cetate

Capitala Moldovei noastre a fost rareori lider în Liga 1 la fotbal, dar niciodată n-a ajuns prin Europa

E cazul ca ieşenii să dea fuga la chioşcurile de ziare, să cumpere repede orice jurnal de după startul rundei secunde, să pună mîna pe o foarfecă şi să decupeze clasamentul Ligii 1. (Mă rog, tinerii să facă print-screen). Apoi să-l înrămeze şi să şi-l pună pe perete, alături de fotografiile sepia cu Simionaş sau Romilă, legendele care prin anii ’70 jucau în echipele naţionale ale României. După mai bine de patru decenii, Iaşiul fotbalistic dă un semn de viaţă, iar plecarea bună în noul sezon e, în acelaşi timp, o continuare a parcursului remarcabil de astă-primăvară, cînd trupa lui Nicolo Napoli a înşirat victoriile şi, din retrogradată sigură, a ajuns fără griji cu mult înaintea finalului.

Vineri, în prologul etapei, moldovenii şi-au păstrat stilul şi eficacitatea. Iaşiul are acum 4 puncte, e adevărat luate în faţa a două echipe fără pretenţii, Voluntari şi Chiajna, dar tot atît de adevărat e că a izbutit lucrul ăsta în calitate de singura echipă din noul format competiţional care a jucat doar în deplasare. Contra Concordiei, după ce au deschis scorul repede şi cu largul concurs al portarului Matache, ieşenii au gestionat cu maturitate partida, iar în repriza secundă au pasat ca o echipă mare, de-ţi lăsau impresia că sînt mereu în superioritate numerică.

Sigur că nimeni nu se poate hazarda în vreun pronostic de final după numai două runde. Am văzut echipe pe podium la finalul turului care au retrogradat pînă la urmă sau „lanterne” după două etape care au luat campionatul. Cu atît mai mult cu cît stabilitatea financiară a oricărui club românesc în acest moment e comparabilă cu cea a unui zar prins în ţui. Imaginaţia de microbist are însă tot dreptul s-o ia razna.

Privind clasamentul în dimineaţa zilei de sîmbătă, cu CSMS Iaşi lider, mi-am închipuit cum ar fi ca alb-albaştrii să meargă în cupele europene. Apoi, imediat, am realizat că ar fi o premieră, una pe de o parte măgulitoare, dar, pe de alta jenantă. Iaşiul este, comform datelor demografice, al patrulea oraş al ţării ca număr de locuitori. Cam pe aici se situează şi la capitolul economic. Cultural aş zice că a fost mult mai sus dacă socotim doar că acolo au luat naştere prima universitate modernă, primul muzeu, prima expoziţie, prima grădină botanică, primul teatru naţional, prima reprezentaţie de operetă din România. Şi enumerarea ar putea continua. La fotbal însă, este singurul oraş important care nu şi-a trimis echipa vreodată să ne reprezinte în cupele europene. Bucureştiul, Timişoara, Clujul, Constanţa, Craiova, Braşovul, Galaţiul, Ploieştiul au făcut-o. Mai mult, ruşinos e că din zona Moldovei, Iaşiul a fost depăşit şi de Bacău, şi de Vaslui, şi de Botoşani. Ba chiar şi de Piatra Neamţ, dacă e să socotim la cupe europene şi UEFA-Intertoto.

„Iaşiule, Iaşiule mîndră cetate, numele tău ţara străbate”, zice imnul clubului. Vezi însă cum faci, Iaşiule, că să nu mai fii singura cetate ce prin Europa nu prea străbate. Na, c-am făcut şi-o rimă!