Ziua unei trupe şmechere

Chiajna e surpriza plăcută a startului de sezon, cu mult prezent, dar şi cu viitor

Întîi s-o lămurim cu DEX-ul. Şmecher vine din germană, unde înseamnă o persoană cu gust rafinat. În lexicul românesc a prins o altă nuanţă, uşor peiorativă poate, iar adjectivul descrie mai degrabă un tip isteţ, abil, care are uşurinţa de a ieşi bine din situaţii dificile şi pe care nu poţi să-l păcăleşti. Mai mult, în argoul stadioanelor, sensul a cotit-o spre o zonă de valoare, de recunoaştere, derivată din experienţa bătăliilor anterioare. Asta ca să mă asigur că nu devin materie primă pentru colegul Radu Paraschivescu la extrem de mentolata „Pastila de limbă” de la Digi 24.:)))

Concordia Chiajna mi-a părut vineri o trupă cu adevărat şmecheră. Dimineaţă, cei trei muschetari de pe bancă, „principalul” Marius Baciu şi asistenţii lui, Eric Lincar şi Răzvan Rotaru, şi-au lăsat pentru două ore gaşca de fotbalişti, chiar dacă era ziua meciului de start în noua ediţie de Liga 1, pentru a-şi prelua licenţele PRO. Toţi trei au absolvit în aceeaşi promoţie, colegi de generaţie cu o sumedenie de foşti fotbalişti buni ai deceniului trecut, prima care n-a beneficiat de nici un fel de derogare în exercitarea meseriei. Au parcurs fără absenţe nemotivate un an şi patru luni de şcoală, au înghiţit peste 300 de ore de cursuri practice şi teoretice, cu credinţa că aşa e mult mai corect faţă de meseria pe care s-au decis s-o îmbrăţişeze. Mare şmecherie, ar zice unii! O să vedem în timp cine pe cine a şmecherit.

Seara, şi-au dat jos costumele şi au îmbrăcat treningul. Emoţia absolvirii a fost înlocuită cu cea a unui meci de fotbal cu miză disputat pe terenul unei echipe, Astra, calificată în Europa League şi considerată una dintre candidatele la titlu în acest an. Nici aici nu s-au făcut de rîs. Ba din contra, tehnicienii cu patalama au arătat că au ştiut să se înconjoare de fotbalişti şmecheri, cu calitate demonstrată în timp în întrecerea noastră internă. Aflasem de înregimentarea unor jucători ca Marian Constantinescu, Cristescu sau Bărboianu, dar, neatent la întreaga perioadă de transferuri, am fost plăcut surprins să-l regăsesc în Liga 1 pe Giurgiu, campion cu Galaţiul acum vreo 5 ani şi care, întotdeauna, mi s-a părut un element de siguranţă la mijlocul terenului pentru orice echipă la care a evoluat. Astfel că, adunînd atîtea nume hîrşîite prin bătăliile de pe la noi, Chiajna şi-a construit o trupă interesantă, experimentată, care a navigat abil prin meciul cu Astra şi, la un moment dat, a avut chiar şansa să-l cîştige.

Bonusul zilei l-a reprezentat însă titularizarea unui tînăr care i-a atras atenţia selecţionerului de la tineret, Cristi Dulca, încă de la turneele zonale ale juniorilor mari din această primăvară. Baciu, Lincar şi Rotaru nu au avut nici o reţinere din a-i oferi lui Robert Răducanu (19 ani) tricoul de titular, iar copilul nu s-a speriat nici de Găman, nici de Geraldo, ultimului demonstrîndu-i temeritatea printr-o fază în care l-a culcat în iarbă în stilul lui Messi cu Boateng, la semifinala Barca – Bayern. Astfel, Chiajna a arătat că are nu numai un prezent, ci şi un viitor. Iar asta mi se pare cea mai tare şmecherie!