Noi, Botoșaniul

Egalul moldovenilor cu necunoscuții din Georgia arată nivelul la care a ajuns azi întrecerea noastră internă și ne pune la îndoială întreg acest sezon european

Din capul locului, rezultatul Botoșaniului cu Spartak Țkhinvali, 1-1, este unul injust. Trupa condusă de pe bancă de Leo Grozavu și-a arătat superioritatea în cîmp, și-a creat ocazii de poartă, nu neapărat epopeice, dar numeroase, a dominat. Am văzut dorință și implicare, ambele însă fără puterea de a putea mișca tabela de marcaj. Nu a controlat însă partida așa cum ne-am fi așteptat cînd am auzit că reprezentanta noastră în Europa League a căzut cu locul 4 din Georgia, poziție care, pe vremea campionatului unional, ar fi însemnat un fel de Divizia județeană a URSS-ului. Iar explicația cu lipsa de experiență oferită de antrenor nu stă deloc în picioare, de vreme ce majoritatea puberilor gruzini nu jucaseră pînă mai ieri nici un meci internațional oficial de seniori! Chiar și așa, calificarea rămîne posibilă.

Ceea ce este mult mai trist e că prestația moldovenilor ne-a arătat, din păcate, cu cît a scăzut în calitate prima noastră Ligă. Cauzele le cam știm. Criza financiară, managementul grobian exercitat de cei care au dus cluburi altădată puternice de genul Dinamo, Rapid, CFR Cluj în insolvență sau, cazurile Urziceni și Vaslui, în neființă, lipsa celei mai mici preocupări pentru a forma jucători în propriile pepiniere au făcut ca în acest an să ajungă să ne reprezinte în Europa merituoasa ocupantă a locului 8 în precedenta ediție de campionat. Poate nu-i întîmplător faptul că, acumulînd 47 de puncte la finele stagiunii precedente, Botoșaniul s-a aflat mai aproape de zona retrogradării (8 puncte) decît de locul 4, care duce în cupele europene (10 puncte).

Dacă pentru societăți se spune că puterea este dată de cît de trainică și de groasă este pătura medie, același lucru e valabil și pentru fotbal. Valoarea unui campionat e egală cu cea a echipelor din burta lui, nu neapărat a liderilor care se detașează după zece runde, și, judecînd după acest raționament, ne e greu să zîmbim. Ceea ce se vede cu ochiul liber de vreo trei ani încoace, scăderea dramatică a nivelului Ligii 1, s-a probat în primele 90 de minute cu Țkhinvali. De fapt, joi seară, Botoșaniul am fost noi toți, cu slăbiciunile noastre, cu durerile noastre, cu jucătorii care ne populează acest campionat și care cred că dacă joacă pe prima scenă din România îndeplinesc condiția necesară și suficientă pentru a cîștiga cu Nimenașvili ăștia. Fals.

Acesta este motivul pentru care egalul cu georgienii ar trebui să fie alarmă generală pentru ce ne va aștepta în această vară (sperăm și toamnă) europeană. Mă uitam la Martinus, chinuit de talent și de dorința de a arăta de unul singur cine (nu) e, și mi-am amintit că a fost săptămîni la rînd o țintă pentru Steaua. Mi s-a confirmat încă o dată de ce și Steaua a ajuns mult sub nivelul de acum doi-trei ani. Continuînd politica de a recruta numai dintr-o întrecere internă din ce în ce mai sărăcită de talente, campioana a ajuns de la nivelul unor Chiricheș, de la Pandurii sau Chipciu de la Brașov la cel dat de Tahar, Breeveld și Muniru. Și a tras cu dinții de Martinus, care n-a putut să bată Spartak Țhkașvili (scuze dacă am încurcat consoanele). Însă cu el în echipă ar fi dorit să treacă de alde Ludogoreț, Legia Varșovia sau Celtic Glasgow. Atenție mare!