Bărăganul de pe Mureș

Numirea lui Dan Petrescu la ASA te duce cu gîndul la succesul proiectului Urziceni. Cu o singură condiție: stabilitate financiară

Vestea mi s-a părut atît de bună încît mi-a fost teamă că nu se va realiza. Bună pentru tot fotbalul românesc, nu doar pentru inițiatorul ei, viceprimarul Claudiu Maior. Dan Petrescu antrenor principal la ASA Tîrgu-Mureș mi se pare cea mai bună faptă managerială a verii de pînă acum, cu implicații pozitive pentru multă lume .

Competiția internă va avea o altă dinamică. Într-o perioadă în care din primele 8 clasate mai bine de jumătate sînt sau se pregătesc să intre în insolvență, o echipă bine așezată și cu un asemenea tehnician în frunte poate reprezenta locomotiva unei întreceri mai vii, mai puternice.

Paradoxal, Steaua se înscrie și ea la masa celor care pot trage foloase de pe urma unei asemenea numiri. Cu o astfel de concurență, drumul spre un alt titlu nu mai poate fi, a priori, o vale cu tei și flori de liliac. Avînd un asemenea adversar, campioana va aborda cu totul altfel întrecerea internă, mai concentrată, mai determinată. Se va convinge că nu va mai putea triumfa cu orice lot de jucători și va deveni mult mai activă pe piața recrutărilor. Va fi nevoită să se întărească și să se pregătească mai bine, cu beneficiu acolo unde ne interesează pe toți, competiția europeană.

Beneficii vor avea și loturile reprezentative. Cu Petrescu acolo, fotbaliști ca Bumba, Hora, poate și Marius Constantin sau Mureșan, vor primi certificatul de garanție al unei pregătiri bune, la nivel european, atît din punct de vedere fizic, cît și tehnico-tactic.

În fine, dar nu în cele din urmă, firesc, cel mai cîștigat va fi clubul ardelean. De acum înainte, dacă va fi lăsat să lucreze așa cum știe el cel mai bine, ASA poate deveni o altă Unire Urziceni. Lucrurile seamănă mult. Petrescu va veni cu aproape tot staff-ul pe care l-a avut în Bărăgan.

Lotul de jucători e structurat cumva asemănător, cu fotbaliști copți bine, mulți trecuți de 30 de ani, înmagazinînd, în consecință, experiența unor lupte la titlu. Baza de pregătire, chestiune esențială pentru Dan Petrescu, e una dintre cele mai bune din țară, așa cum făcuse Bucșaru la marginea Urziceniului. Pînă și stadionul, mic, înghesuit, de tablă, construit parcă după metoda IKEA cu o cheie de 14, are ceva din arena ialomițeană. În plus, Tîrgu-Mureș e un oraș cu tradiție, cu putere financiară și cu suporteri care știu să încurajeze o echipă. Mai mult, adversarii din 2008 au dispărut din peisaj, pentru că atunci Unirea se bătea cu un Vaslui, cu un Rapid, cu un Dinamo, cu un CFR, iar acum nu pare s-o aibă în față decît pe Steaua.

Un singur lucru ar putea diferenția radical cele două proiecte. La Urziceni, succesul a fost garantat de o stabilitate financiară exemplară în anii de pînă la titlu. Jucătorii erau plătiți după un orar ce concura cu mersul trenurilor în Japonia. Ceea ce se promitea se dădea, iar în acest context Petrescu avea la îndemînă cea mai importantă pîrghie pentru a face ordine. Altfel nu se poate! Exact din momentul în care lucrurile n-au mai stat așa, a început coborîșul. Din Liga Campionilor direct în faliment.