Graniţă, deschide-te!

Steaua trebuie să-şi mărească aria de selecţie dacă vrea să mai încaseze banii Europei

Citesc în Gazetă că Steaua s-a orientat spre primul transfer al verii. Cu paşaport olandez şi component al unei naţionale cu nume de cocktail de plajă, Quenten Martinus, 24 de ani, i-ar fi făcut cu ochiul lui Gigi Becali, care l-ar aprecia pentru ceea ce a arătat la Botoşani în acest campionat. Sincer, prin seceta Ligii 1, tipul din Curacao a părut un izvoraş de talent, care a animat un pic mai mult ca alţii, prin viteză şi explozie, letargia unor meciuri ce păreau mai degrabă reclame la Diazepam.

Cifrele lui Martinus sînt OK, dar nu au darul să şocheze. Cel mai important mi se pare numărul 30 din dreptul meciurilor disputate, care-mi aminteşte de o vorbă mare pe care mi-a spus-o Vasile Simionaş, pe vremea cînd ducea Galaţiul lui Vali Ştefan prin cupele europene: „Tată, fotbalist bun e, în primul rînd, ăla care joacă tot timpul, nu cel care mai mult e accidentat sau suspendat!”. În rest, 3 goluri şi 5 assisturi, adică o mărgică la 4 partide, e cam puţin pentru un jucător de atac. Una peste alta însă, Martinus a fost o luminiţă în acest campionat.

Asta este însă şi principala problemă a Stelei în domeniul transferurilor. De cîteva sezoane bune, exceptîndu-i pe români, patronul Stelei nu mai vrea să audă de alţi jucători decît cei pe care-i vede el, etapă de etapă, în Liga 1. Piovaccari doar întăreşte regula. Pe de o parte e de înţeles, după ce s-a trezit în ogradă cu fel de fel de purtători ilegali de echipament, care i-au dat iama în conturi şi l-au determinat pe MM Stoica acum cîţiva ani să-l întrebe, cu umor, la o prezentare în grup, dacă i-a angajat pe cei de la Boney M. Pe de alta însă, ducîndu-se la extrema cealaltă, Becali riscă să nu mai poată forma o echipă puternică doar cu resurse interne.

Din păcate pentru întreg fotbalul românesc şi pentru echipa naţională, pepiniera Ligii 1 e din ce în ce mai săracă. Nivelul competiţiei a scăzut an de an din cauza crizei. Iar criza a lovit şi în formarea tinerilor noştri, dar şi în apariţia unor străini de mare valoare. În consecinţă, am ajuns să vedem o campioană care pierde nu mai puţin de 7 meciuri într-un sezon şi o retrogradată, Oţelul, care bate în deplasare primele două clasate. Un campionat în care starurile au fost Teixeira la 34 de ani, Sînmărtean şi Cernat la 35 sau N’Doye la cît o avea, fotbalişti care impresionau şi în secolul trecut şi care par că ar mai putea evolua şi în secolul viitor, la adversitatea de azi din Liga 1.

Steaua s-a chinuit în Europa şi anul trecut, n-a prins nici grupele Champions League, nici primăvara EL, chiar dacă echipa îi avea în componenţă şi pe Keşeru, şi pe Szukala, şi pe Sînmărtean. Fără Arlauskis, probabil că n-ar fi trecut nici de Stromsgodset. Pericolul o paşte şi acum dacă politica de transferuri se va menţine. Pentru că dacă nu va deschide graniţele şi pentru FOTBALIŞTI, mi-e teamă că nu va mai putea ajunge la punguţa cu mulţi bani doar cu JUCĂTORI.