Proful de discreţie

Mihai Georgescu nu-i atît de cunoscut ca să schimbe patru echipe de Liga 1 pe sezon, nu dă tunuri financiare, ci doar scoate jucători o dată la 4 ani. Fără tam-tam

Istorica performanţă a ucrainenilor de la Dnepr ne-a amintit că la construcţia drumului spre finala Europa League a contribuit şi un român. Alexandru Vlad nu a fost decisiv ca Selezniov sau eclatant precum Konoplianka. A fost utilizat mult mai puţin, dar a făcut-o cu simţ de răspundere, iar acum aşteaptă şansa de a juca ultimul act al competiţiei. Avem aşa puţini români prin Europa încît am ajuns să ne bucurăm, iată, de orice „mărgică” a oricui.

Există însă un om care valorizează altfel această prezenţă a lui Vlad în finala de la Varşovia. Care se simte împlinit. Care nu-şi numără momentele de satisfacţie prin apariţiile televizate sau prin contractele smulse patronilor din Liga 1. Ci care poate închina cîte un pahar de vin roşu pentru fiecare copil pe care-l creşte şi care ajunge să însemne ceva în Europa fotbalistică.

Profesorul Mihai Georgescu are acum propria şcoală de fotbal la Cluj. De fapt, e mult spus şcoală. E de fapt o clasă de vreo 20 de copii, pe care o iniţiază în primul an de liceu şi o duce pînă la Bac. Nu are forţa financiară a lui Gică Hagi şi nici magnetismul unor branduri mari ca Dinamo sau Craiova. Mai mult, îşi desfăşoară activitatea într-un oraş mare, cu concurenţă acerbă la nivel de juniori, unde U Cluj, Ardealul sau CFR caută şi ele mereu  prunci de perspectivă pe care să-i înroleze. Şi cu toate astea reuşeşte să dea fotbalului mare nume de jucători.

Alexandru Vlad a fost coleg cu Alexandru Maxim şi cu Vlad Chiricheş, ca să dau doar alte două nume din generaţia de 20 de copii născuţi prin ’89-’90. Profesorul i-a pescuit de prin toată ţara, pentru că Vlad e maramureşan, Max din Piatra Neamţ, iar Chiri din Bacău. Georgescu i-a selectat, i-a instruit şi i-a lansat la apă. Crescuţi bine cu bani foarte puţini, cei trei au adus fotbalului românesc peste 10 milioane de euro (8 de la Tottenham, 1,5 de la Stuttgart, 0,7 de la Dnepr). Asta da productivitate! Ca să nu mai punem la socoteală că din acea clasă a mai plecat şi portarul Dinu Moldovan, acum la Ponferradina, şi Ciucur, cel care califica Pandurii în grupele Europa League.

Acum, profesorul, care în decursul carierei i-a făcut fotbalişti pe Raţ, pe Maftei, pe Bilaşco etc., duce spre final de promoţie altă grupă. S-a calificat la turneul zonal, deşi a jucat cu fotbalişti mai mici cu un an sau doi decît adversarii, şi, dintr-o altă grupă de 20 de copii, are deja la „naţionalele” de juniori un vîrf ca Bota, un jucător de bandă ca Dobre, un mijlocaş ca Licu. Primul are deja oferte de prin Peninsula Iberică, ceilalţi doi sînt acontaţi de Catania, deşi se pare că spre ei s-a orientat şi CSU Craiova, clubul nostru cel mai activ în ultimul timp pe piaţa recrutărilor de juniori. Şi cu toate astea, ca să ştiţi despre cine vorbesc, e nevoie să-l rog pe Cristi Geambaşu să alăture o poză acestui text. Poza discreţiei, a pasiunii şi a bunului simţ. Poza lui Mihai Georgescu.