Domnule Negoiţă, domnule Bărboianu, trageţi puţin de voi!

Singura cale de a ieşi, în acest moment, din mizeria de după derby, este ca măcar unul dintre cei doi beligeranţi să meargă pînă la capăt

Regretatul Traian Tomescu era convins că „la mişto şi la pase cu călcîiul sîntem campioni mondiali”. După un Dinamo – Steaua declarat drept unul dintre cele mai sărace derbyuri din istorie, o declaraţie precum cea a lui Ionuţ Negoiţă la adresa lui Ştefan Bărboianu nu putea să nu acopere meciul şi să transforme săptămîna ce a urmat într-un festin pentru talk-show-uri. Motiv pentru care l-aş completa pe nea Traian, spunînd că la nivel de vorbe avem cel puţin semifinala de Champions League garantată an de an.

Dincolo de hazul de necaz rămîne însă marea problemă a credibilităţii fotbalului românesc. O acuză atît de gravă precum cea formulată de patronul dinamovist împotriva fostului său angajat nu ar trebui sub nici o formă să dispară în ceaţă, aşa cum s-a mai întîmplat cu sute, poate mii de vorbe dure, ce nu au produs alte efecte decît lehamitea oamenilor ce au mai încercat să se apropie de acest joc. Spectatori sau investitori.

Domnul Negoiţă mi-a cîştigat încrederea în scurtul timp de cînd a preluat frîiele dinamoviste prin două acţiuni. Prima, cea de ordin strict economic, prin care a încercat şi, sper, a reuşit să salveze de la moarte un club pe care un grup de binefăcători l-a supt precum căpuşele. A doua, prin preocuparea pe care o are pentru Centrul de Copii şi Juniori, devenit de la sosirea sa cel mai bun din Bucureşti. Am rezerve însă în ceea ce priveşte fotbalul jucat, proiectul „New Dinamo” fiind mai degrabă subiect de băşcălie decît realitate. Iar înlocuirea lui Stoican cu Teja şi a lui Teja cu Stoican un banc de Radio Erevan. Dar şi aici îl înţeleg, pentru că, nestăpînind fenomenul, e manipulat prin vorbe de toţi specialiştii care-i pichetează biroul cu pian.

Nu-i însă exclus ca şi povestea cu Bărboianu să-i fi fost picurată în urechi de aceleaşi voci. Diferenţa esenţială e că atunci cînd vorbeşti despre 4-4-2 sau strategie de joc nimeni nu-ţi cere să probezi, în vreme ce cînd anunţi că un fotbalist a vîndut meciul e musai să mergi pînă la capăt. Cum altfel ai mai putea să chemi disperat alături de tine alţi investitori dacă tu, atunci cînd ai identificat răul, pui, vorba lui Ovidiu Ioaniţoaia, batista pe ţambal? Cum să ai asemenea informaţii şi să nu te baţi pentru a arăta tuturor adevărul? Cum să nu încerci să-ţi asanezi mediul în care lucrezi, cum să nu îţi protejezi afacerea? De aceea nu cred că domnul Negoiţă se va opri pe drum.

Dacă o va face însă, speranţa îmi stă în Fane Bărboianu. Acum, la finele acestei săptămîni, ex-dinamovistul a primit o etichetă pe care cu greu şi-o mai poate dezlipi, cea de blătuitor. Pe toate stadioanele pe care va juca va auzi lucrul acesta, iar întreaga carieră îi va fi stigmatizată. Singura lui şansă este să se lupte pentru a dovedi contrariul, chiar dacă ăsta nu e un principiu de drept. Să calce adînc pe cărarea justiţiei şi să caute adevărul cu determinarea cu care i-a doborît pe cei doi stelişti în suprafaţa de pedeapsă. Altfel, toată viaţa tribuna îl va striga Blatboianu!