Masa credală sau credibilă?
Noii ”patroni” din fotbalul românesc, Moraru și Massone, se întreabă dacă mai merită să mai investească. Noi am început să ne prindem ce înțeleg ei prin investiție

Printre fotbaliști circulă o glumă bună. De foarte multe ori, exasperați, unii dintre ei își exprimă frustrarea printr-o amenințare. „La ce mi s-a întîmplat, mă gîndesc serios să mă las de fotbal!”, zic ei, iar răspunsul hîtru pe care-l primesc, de regulă de la cei care au jucat ceva-ceva prin echipele naționale, prin cupele europene sau pe la cluburi de afară, este: „ca să te lași, trebuie să te fi apucat vreodată”.
„Nu merită să investeşti în fotbal. Asta a spus-o şi domnul Massone. Cu asemenea arbitraj, nu avem nici o şansă”, a declarat Valerii Moraru la finalul partidei Rapid – ASA Tîrgu Mureș. Nu supărarea pe „fluierici” frapează, nemaifiind de mult o știre de presă, ci fraza aceea cu investitul într-un club de mare tradiție cum e Rapidul, care, într-un registru hazliu, ar merita același răspuns cu al fotbaliștilor. „Ca să oprești investiția trebuie mai întîi să o fi făcut-o”.
Ceea ce s-a întîmplat în fotbalul românesc, varianta capitalistă, nu prea seamănă cu ceea ce ne descrie DEX-ul că ar însemna cuvîntul: INVESTÍȚIE s. f. Acțiunea de a investi. ◊ Alocarea de resurse în scopul obținerii în viitor a unor venituri sau a altor efecte utile. Poate fi concretizată în achiziționarea bunurilor de capital (clădiri, utilaje, echipamente etc.) în vederea producerii de bunuri și servicii pentru consumul viitor ( în capital) sau în cumpărarea de titluri de valoare (acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur etc.) în scopul exclusiv de profit.
Traducînd în limbaj fotbalistic, asta ar însemna că oamenii care se bat cu cărămida în piept că ar fi investitori, n-ar trebui doar să achite o parte dintre datorii pentru a pune mîna pe un club, ci, în același timp să crească afacerea așa cum procedezi cu o plantă. Însămînțezi, stropești, aștepți să facă rod și abia apoi culegi. Din păcate, exemplele de acest gen se pot număra pe degetele unei singure mîini. Academia Hagi e primul care îmi vine în cap. Restul activităților acestor distinși domni nu rezonează cu sensul definiției. Nu am auzit nici la Massone, nici la Moraru, ca să mă refer la supărații penultimei etape (apropo, dle Massone, măriți investiția după arbitrajul de la Brașov?), de nici o sumă importantă alocată centrului de copii și juniori, infrastructurii, proiectelor de dezvoltare etc. Sau, cum ar zice DEX-ul, nici bunuri de capital, nici titluri de valoare.
Nu, cluburile noastre ajunse în situația de față sînt doar împrumutate pe termen scurt, nicidecum capitalizate. Sînt ținute în viață cu mici injecții, ca în bancul ăla cu bunica decedată, pe care nepotul o sprijinea cu fața de fereastră, doar pentru a o vedea poștașul și a-i da în continuare pensia. În cazul nostru pensia sînt drepturile TV. După înhățarea cărora, istoria recentă e martoră, toată această masă de oameni credibili, care ne amenință voalat cu stoparea investiției, devine o mare masă credală. Ca să mai recupereze și de pe acolo ce se mai poate.