Hai în Franţa! Hai în Chile!

 2015 e anul în care Motreanu, Ianis şi Mihalcea sînt la fel de importanţi ca Sînmărtean şi Marica.

 2015 e anul în care Motreanu, Ianis şi Mihalcea sînt la fel de importanţi ca Sînmărtean şi Marica.

Cînd proiectezi fotbalistic anul care va începe joi, pe coala de hîrtie trebuie să apară neapărat conturul Turului Eiffel. La nivel de echipe naţionale calificarea la Europeanul francez, care se va decide în toamna ce vine, e obligatorie. Fără ea, ne prăbuşim de tot. N-are rost să mai demonstrăm. E o axiomă a supravieţuirii sportive şi financiare într-un domeniu măcinat profund de criză.

Miza lui 2015 nu e însă numai naţionala mare. Anul care stă să înceapă trebuie să fie cel al renaşterii. Al reconstrucţiei. Al viitorului. Iar vectorul e selecţionata U17. Trupa cunoscută ca fiind cea a lui Ianis Hagi beneficiază de potenţial şi de un context favorabil. Are calitatea individuală dată de nişte jucători talentaţi, dar şi calitatea unui grup, al cărui nucleu a lucrat în condiţii de mare performanţă la Academia lui Gică, aşa cum, din păcate, nu se prea mai face la cluburile de la noi.

În plus, după ce a trecut de turul de calificare din Andorra, această echipă se bucură de şansa unui sistem de acces mai relaxat spre Europeanul găzduit, în mai, de Bulgaria. Numărul selecţionatelor admise la Euro s-a dublat, astfel că din fiecare  grupă de elită merg mai departe prima clasată şi 7 dintre cele 8 formaţii de pe locul doi. Ne batem, în martie, la Birmingham, cu Anglia, Norvegia şi Slovenia, nu-i floare la ureche, dar nici vreo misiune imposibilă. Iar dacă vom merge mai departe avem dreptul să visăm la o performanţă nemaiîntîlnită de peste trei decenii. O calificare la un turneu final mondial de juniori, acolo unde n-am mai fost din 1981, cînd, în Australia, Romică Gabor ducea România pînă pe locul 3 în lume, peste Argentina, Italia, sau Anglia. Australia generaţiei lui Ianis, Motreanu, Mihalcea se numeşte Chile şi ne aşteaptă în toamna acestui an. De ce să nu sperăm?

Scepticii ar spune, poate pe bună dreptate, că, la cît se investeşte în România în juniori, nu avem ce căuta acolo. Mă voi certa cu mulţi cînd voi spune că avem copii atît de talentaţi încît putem să visăm. Dar, în acelaşi timp, voi cere în startul lui 2015 resurse pentru această echipă pînă cînd mă va da Răzvan Burleanu afară din Federaţie. Pentru că viitorul unei lumi, vorba lui Tudor Muşatescu, se construieşte, nu doar se visează.

Sînt semne însă că nu voi părăsi prea curînd, din acest motiv, Casa Fotbalului. Această echipă a devenit prioritatea FRF în prima jumătate a lui 2015. Aici preşedintele a alocat cel mai important buget. Copiii lui Vintilă vor avea peste 40 de zile de pregătire centralizată, cu 4 stagii, dintre care 3 în străinătate. Antalya, Scoţia, Olanda vor fi destinaţiile pregătirii şi locurile unde pînă în martie selecţionata U 17 va juca 10 meciuri internaţionale. Şi unde juniorii vor fi asistaţi de un staff comparabil cu cel al seniorilor. Cu preparator fizic şi video analist, cu medic şi fiziokinetoterapeut, cu monitorizare a antrenamentelor şi jocurilor. Cu tot ceea ce pentru alţii e normal, dar pentru noi, în ultimii zeci de ani, a fost doar un vis. 

În 2015 visul se construieşte. Haideţi în Chile, copii!