Reghe, Costel și adevărata noastră problemă

Pînă nu ne vom apropia de parametrii fizici europeni e greu să putem obține rezultate europene. Iar dacă o vom face, vom reuși doar printr-o corectă strategie tactică, precum la la Atena.

Pînă nu ne vom apropia de parametrii fizici europeni e greu să putem obține rezultate europene. Iar dacă o vom face, vom reuși doar printr-o corectă strategie tactică, precum la la Atena.

Am făcut ce am făcut și iar l-am supărat pe Reghe. I-am simțit reproșul la mijlocul săptămînii trecute în studioul DigiSport. A vrut să fie ironic, nu am înțeles pe moment de ce, dar apoi am realizat că totul pornise de la o comparație pe care o făcusem între el și Gâlcă. Încercasem să le scot în evidență punctele forte. Lui i le atribuisem pe cele legate de parametrii fizici și de agresivitate, lui Costel de cei tactici. Am ignorat egoul supradimensionat al lui Laur, ambîțul lui, pe care și l-a identificat (dacă a fost sincer) și drept cel mai mare defect al său în excelentul interviu realizat deunăzi de Andrei Crăițoiu în Gazetă. Din păcate, spre deosebire de cei pe care el îi apreciază, nu sînt obișnuit să cînt ode. Să împart lumea în alb și negru. Ci doar în nuanțe mai tari sau mai moi de gri. Nu cred în omul perfect, după cum nu cred că există ființă, oricît de rea, care să nu aibă și lucruri bune.

Pînă la urmă, comparația îl avantaja. Eu văd fotbalul precum o construcție în care elementul tactic constituie finisajul. Pînă acolo e nevoie de o fundație sănătoasă, care înseamnă o bună pregătire fizică aplicată unor sportivi înzestrați și șlefuiți din punct de vedere tehnic. E exact ceea ce a făcut Reghe atunci cînd a încept colaborarea cu un profesionist precum Neubert. Cînd a optat pentru modelul german, cel care, observăm, domină lumea, și dă cu terenul în cap și Braziliei lui Scolari, și tineretului lui Moldovan. Și, totodată, ceea ce au făcut oficialii Stelei cînd au recrutat în lot fotbaliști care, din punct de vedere somatic, genetic, se pretau la un astfel de antrenament. Dovada de apreciere i-am oferit-o cu sinceritate în finalul intervenției sale, atunci cînd i-am mulțumit public pentru modul în care a arătat din punct de vedere fizic Mihai Pintilii în victoria “naționalei” de la Pireu. Provenind din fotbalul iberic, Costel are o altă filosofie în care elementul tactic e primordial. Mingea face parte mai des din viața echipei, pe teren se văd încercările unui fotbal mai elaborat, dar pentru a avea reușită totul trebuie să se sprijine pe acea potență fizică pe care echipa n-a mai arătat-o la Sofia, de exemplu. Dacă ar fi avut în lot aceiași Hercule din trecut (amintiți-vă de gambele lui Piovaccari sau Chiricheș, de forța lui Pintilii și Tănase, de travaliul lui Bourceanu!), poate că prindea și el grupele Champions League.

De fapt, deficitul fizic e principala problemă a fotbalului românesc. O chestiune ce poate fi reglată deocamdată, pînă la startul Centrelor Regionale de pregătire centralizată, doar prin munca de zi cu zi la cluburi. Ceea ce Reghe a făcut la Steaua atunci cînd a lucrat componenta fizică. Fotbalul se reduce, pînă la urmă, la duelul unu la unu. Pentru a-l cîștiga trebuie să fii mai puternic ca adversarul. Mai agresiv. Diferența se face în primii doi-trei metri. Degeaba alergi 12 kilometri dacă o faci au ralenti și nu ajungi primul la minge. Trebuie mult sprint, multă accelerație. Din studiile făcute de Federație reiese că jucătorul român aleargă, în medie, într-un meci cam 200 de metri de sprint. Media europeană e de 300, iar jucători ca Ronaldo, Bale sau Messi ajung undeva la 600. Enorm. Mai mult decît atît, la una dintre măsurătorile făcute jucătorilor convocați la unul dintre loturile naționale de juniori concluzia legată de parametrii fizici a fost șocantă. Băieții aceia au obținut rezultate sub media europeană a fetelor!!!!! Aici este problema și pînă nu o vom remedia, nu vom putea pretinde performanță.