Spiritul. Material didactic

Tineretul lui Viorel Moldovan a oferit joi o lecție de caracter. Însușită de seniori, ea ne poate fi de folos mîine, la Atena

Tineretul lui Viorel Moldovan a oferit joi o lecție de caracter. Însușită de seniori, ea ne poate fi de folos mîine, la Atena

Arsene Wenger a fost întrebat odată de ce trebuie să se trezească în fiecare dimineață la ora șase și să plece la jogging, în condițiile în care lucrează la și pentru club zilnic, pînă spre miezul nopții. Starea fizică a tehnicianului trebuie să fie întotdeauna la un nivel comparabil cu cea a jucătorilor. Pentru că imaginea antrenorului este imaginea echipei, a răspuns omul care sprintează în același timp și spre 70 de ani.
Naționala de tineret a României a întors spectaculos rezultatul meciului cu Muntenegru de la 1-3, iar memoria nu mă ajută să găsesc repede un caz similar cu o reprezentativă a noastră într-un meci oficial. Ceea ce am văzut joi pe Ștefan cel Mare nu ne prea este familiar. Dar nu pentru că am fi români, cum i-am auzit pe mulți. Ci pentru că nu eram pregătiți mental pentru o astfel de abordare. Trupa de joi a avut umilință, dorință și putință. Copiii noștri au căpătat, imediat după pauză, privirea aceea de apaș războinic pe care camerele de luat vederi o surprindeau fixînd chipul omului de pe bancă. Cu fiecare intrare hotărîtă a lui Boldor, cu fiecare cursă nebună a lui Bumba, cu fiecare finalizare a lui Pușcă sau Tănase, imaginea de ansamblu a echipei te ducea cu gîndul la cel care dădea gol Angliei la Mondialul din ’98 sau Germaniei la Europeanul de peste doi ani. La atacantul care renăștea Timișoara sau ducea Rapidul lui Răzvan în cîrcă pînă în primăvara europeană. La Viorel Moldovan.

Dincolo de schimbările pe care le-a făcut la pauză și care definesc de regulă un antrenor, marca selecționerului U21 este tocmai acest spirit de luptă cu care sînt impregnați copiii ce vin la lot. Starea aceea de blazare, de corvoadă, de lehamite ce-i însoțea pe unii dintre ei pînă acum a fost înlocuită cu plăcerea revederii, cu credința că singurul criteriu de selecție e valoarea și cu dorința de a mai fura ceva din grinta antrenorului. Din toate aceste elemente invizibile publicului larg se creează acel mediu propice performanței care poate genera, la un moment dat, o asemenea răsturnare de scor.

De regulă, cei mici învață de la senori. Puștii primesc materiale didactice cu realizări ale idolilor lor. Cum iese Neuer din poartă, cum se apără Godin, cum și unde devine agresiv Mascherano, cum bate Cristiano loviturile libere, cum driblează Messi sau cum marchează Ibrahimovici cu călcîiul. Apoi le sînt arătate realizările colegilor lor mai mari. Golurile lui  Marica, execuțiile lui Maxim, ieșirile din apărare ale lui Chiricheș. După episodul de joi de pe Dinamo și înaintea meciului naționalei mari din Grecia, rolurile se pot schimba. Spiritul, atitudinea, determinarea tinerilor pot deveni material didactic pentru seniori. Pot și trebuie. Hai, România!

P.S. Joi seară, pe Dinamo au fost numai vreo 300 de spectatori. Misiunea Federației nu e doar aceea de a forma naționale competitive de juniori și de a propune primei selecționate jucători de valoare, ci și de a readuce publicul în tribune. O astfel de atitudine a fotbaliștilor face cît o mie de acțiuni de marketing. Pentru că azi, auzind ce s-a întîmplat alaltăieri, mulți bucureșteni vor regreta că nu au fost și ei la meci. Asta e noua strategie a FRF și de aceea a fost ales un antrenor ca Viorel. Pentru ca suporterul român să primească ceea ce merită. Spectacol, atitudine, determinare. Și la final, indiferent de scor, să plece acasă satisfăcut că echipa lui de suflet, România, a dat tot ce putea. Adică întîi să oferim și apoi să cerem omului să ne susțină.