Fotbal în 14

Jocul actual nu mai este doar o afacere a titularilor. Cine n-are rezerve bune pleacă din start cu un handicap.

Jocul actual nu mai este doar o afacere a titularilor. Cine n-are rezerve bune pleacă din start cu un handicap.

Pe vremuri li se spunea arma secretă. Deveniseră celebri. Începeau meciul pe banca de rezervă, intrau undeva pe la jumătatea reprizei secunde și, nu de puține ori, decideau soarta meciului cu golurile lor izbăvitoare. La Pitești era Moiceanu, omul pe care Halagian se baza la fel de mult ca pe Iovănescu sau pe Doru Nicolae. La Steaua, sperietoarea adversarilor purta numele lui Gabi Balint, și în mandatul lui Ienei, și în cel al lui Iordănescu. Dinamo avea, de asemenea, un astfel de jucător: Ion Moldovan, cel devenit, între timp, Comisarul, un important tehnician, atît de seniori, cît și de juniori. Pe vremuri… cînd se făceau numai două schimbări.

De mai bine de un deceniu, echipele au dreptul la trei înlocuiri. Firesc, rolul fotbaliștilor intrați pe parcursul meciului a crescut. Gestionarea relației cu ei a devenit mai complicată, dar, dacă e făcută bine, poate aduce benficii importante întregului grup.

Bătrînii noștri o știau cu toții. De aceea, în fotbal circulau două vorbe: spune-mi ce mijlocași ai ca să-ți spun cine ești și zi-mi repede rezervele, ca să văd dacă ai vreo șansă.

La nivel de echipe naționale, situația e și mai complexă. Pe băncile de rezervă ale selecționatelor de oriunde iau loc, în majoritate, titulari. Oameni care etapă de etapă joacă din primul minut în echipele lor, dar care, la lot, trebuie să admită noua postură. Arta de a-i ține în priză, de a-i motiva și de a-i face să mănînce pămîntul cînd e nevoie de ei intră în fișa postului antrenorului modern. Demonstrația am avut-o și la acest Campionat Mondial.

Contra Mexicului, în acel meci cu final apocaliptic, Huntelaar nu a adus doar victoria Olandei, dar a și bătut un record al turneelor finale. Fusese al 25-lea gol marcat la CM din Brazilia de un jucător de rezervă, doborînd astfel limita maximă de 24 astfel de reuşite, din 2006. Și asta e doar ce se vede, ce e palpabil, ce apare pe tabela de marcaj. Jocul pe care-l poate schimba un mijlocaș bun, proaspăt sau un fundaș mai decis intrat pentru a potoli un atacant mai năbădăios care-și făcuse de cap cu titularul e mai greu cuantificabil. Însă efectele sînt, de multe ori, cît se poate de clare.

Mai mult, mișcarea pe care Van Gaal a făcut-o înaintea penaltyurilor cu Costa Rica demonstrează încă o dată cît de important e să te folosești de toate resursele și de toate calitățile celor de pe bancă. Pentru cine nu crede, material probator e dvd-ul de la celelalte penaltyuri, cu Argentina. Între Cillessen și Krul diferențele la lovituri de departajare au fost cît se poate de evidente. Primul n-a prins nimic. Celălalt fusese arma secretă. Moiceanul lui Halagian.