Nu fiţi Berlusconi, domnule Negoiţă!

Nu că nu v-aş dori, dacă e să discutăm despre avere, anvergură, notorietate, carieră politică etc. Mai puţin problemele legate de justiţie. Paralela dintre domniile voastre o schiţez aici, vorbind în termeni de geometrie descriptivă, pentru că ea intersectează evident planul fotbalului.

Nu că nu v-aş dori, dacă e să discutăm despre avere, anvergură, notorietate, carieră politică etc. Mai puţin problemele legate de justiţie. Paralela dintre domniile voastre o schiţez aici, vorbind în termeni de geometrie descriptivă, pentru că ea intersectează evident planul fotbalului.

Don Silvio l-a marcat esenţial. A luat din groapă marele Milan şi l-a transformat într-una dintre marile forţe mondiale. Mai mult, atunci, la finalul anilor ’80, a creat nu numai o mare echipă, ci, cu ajutorul antrenorului desemnat, Arrigo Sacchi, a schimbat istoria tactică a acestui joc. Angajatul său, altfel nejucător de fotbal (pentru exacta informare a celor care susţin mereu că nu poţi deveni antrenor de succes dacă n-ai fost vreodată fotbalist), a inventat zona, operă care se joacă şi azi, la aproape 3 decenii de la apariţia ei, pe toate marile scene fotbalistice ale lumii, de la Nou Camp pînă la Maracana şi de la Azteca la Mercedes Arena.

Berlusconi a făcut însă şi destule erori în carieră, una dintre ele fiind aceea de a nu-i fi prelungit contractul lui Andrea Pirlo. În 2011, cînd Milanul a hotărît să-l lase să plece liber, conducătorul de joc trecuse de 32 de ani. E terminat, probabil că şi-a spus magnatul. Rivalii de la Juventus nu au gîndit însă la fel. Au conştientizat că un asemenea jucător e piesă rară. Că, exceptînd calitatea strict fotbalistică, omul e exact ceea ce-i trebuie unei echipe în formare pentru a se reclădi. OMUL şi JUCĂTORUL. Coincidenţă sau nu, 2011, anul despărţirii de Pirlo, a însemnat şi anul ultimului titlu din vitrina Milanului. Iar 2012 şi 2013 au fost scrijeliţi pe trofeul Scudetto alături de numele Juventusului.

Şi acum, legătura. Dinamo are în curte un fel de Pirlo. Se numeşte Cătălin Munteanu, e născut în acelaşi an cu Andrea şi par construiţi din acelaşi aluat. Revenit printre cîinii la meciul cu Timişoara, Naşul a adus acestei tinere echipe doza de echilibru şi de încredere de care avea nevoie ca să crească mai repede şi mai bine. Dar la vară îşi termină contractul. Are un salariu mare, înţeleg, faţă de politicile dumneavoastră, altfel sănătoase, de remuneraţie în interiorul lotului, domnule Negoiţă! Mă tem însă că dacă veţi cădea în eroarea lui Berlusconi, şi-l veţi lăsa să plece, paguba poate fi mult mai mare. La ora la care scriu aceste rînduri, Milan se află pe locul 12 în Serie A, la 25 de puncte în spatele liderului Juventus!