Unde are şi unde nu are dreptate Piţurcă

Selecţionerului trebuie să-i mulţumim că ne-a adus la baraj, acolo unde n-am mai fost de 12 ani, şi apoi să găsim omul necesar pentru nivelul următor.

Selecţionerului trebuie să-i mulţumim că ne-a adus la baraj, acolo unde n-am mai fost de 12 ani, şi apoi să găsim omul necesar pentru nivelul următor.

Am aşteptat să treacă o noapte. Gîndurile se aşază, instinctele pierd teren în faţa raţiunii şi analiza poate să se îmbrace în coperţile echilibrului. A trecut noaptea de după încă o calificare ratată, a 6-a, dintr-o serie întreruptă doar de Euro 2008. Excepţia de la regula care spune că o dată cu apusul Generaţiei de Aur s-a terminat şi cu prezenţa noastră pe la turneele finale.

Tunurile sînt puse pe antrenor. Lui i s-a strigat Demisia! şi în finalul eşecului de acasă cu turcii, şi după golul lui Mitroglou de marţi seară. Sub protecţia contractului, selecţionerul a înghiţit ofensa mai bine ca în alţi ani, dar a indicat alte cauze ale eşecului, arătînd spre jucători. Ba mai mult, a numit această calificare la baraj a autodepăşire a condiţiei actuale a echipei României.

Staţi, nu săriţi, nu înjuraţi! Omul are partea lui de dreptate. Vă amintiţi unde ne era selecţionata la sfîrşitul mandatului lui Răzvan Lucescu? Pe locul 53 în lume şi în urna a 4-a valorică. Fără şanse reale de calificare înainte cu mult de finalul preliminariilor. După doi ani am urcat pînă pe locul 29, am acces în urna a 3-a şi am ajuns să jucăm un baraj, fapt nemaiîntîlnit de peste un deceniu, din 2001. Aici Piţurcă are dreptate!

Şi la capitolul jucători discuţia poate sta în picioare. Fără ajutor de nicăieri, în special din partea FRF, bazinul de fotbalişti a fost într-o continuă secare. În ultimii 10 ani am pierdut mii de fotbalişti legitimaţi, zeci de echipe şi cîteva branduri importante. Liga 1 de azi e un fel de Divizia B lărgită, nume importante şi creatoare de jucători au dispărut sau nu mai figurează pe prima scenă. E adevărat că aici conştiinţa lui Piţurcă ar trebui să reţină mazilirea Craiovei. Şi aşa am ajuns să-mi antologhez azi părerile exprimate tot după debarcarea lui Răzvan, cînd afirmam că în lipsa unui proiect naţional de descoperire, instruire şi promovare a tinerilor jucători, peste doi-trei ani ne vom învîrti tot în jurul lui Florescu şi Cociş, oameni pentru care fusese răstignit mediatic Lucescu jr. Cu Florescu m-am înşelat. Cociş a rezistat. 

Partea de adevăr a selecţionerului se opreşte însă aici. Dincolo, realitatea trebuie văzută altfel şi de altcineva. Piţurcă s-a dovedit un bun antrenor de criză. În 3 momente. După renunţarea lui Hagi din 1998, după 3 eşecuri consecutive în preliminarii şi debandada instalată la lot prin 2005 şi acum, după episodul dulce-amărui cu tehnicianul de tip nou, Răzvan Lucescu. De fiecare dată a intrat în şantier şi a făcut ordine. Cu metodele, cu convingerile şi cu fixurile lui. După ce a strîns mizeria, a stopat belfereala şi a pus casa din nou pe picioare, nivelul următor i-a depăşit de fiecare dată competenţele. Fineţurile de interior, restaurarea, crearea de noi opere nu se pot face tot cu mătura, mistria şi canciocul. Mi-am dat seama de lucrul ăsta prima oară în primăvara lui 1999, cînd cu el pe bancă am făcut un 0-0 cu Slovacia la Bucureşti. Aproape fără să ajungem la poartă, cum a fost şi în barajul ăsta cu Grecia. Trebuia să atacăm, dar nu aveam nici un orizont tactic. Şi uitaţi ce echipă aveam:

România – Slovacia 0-0, martie 1999

Stelea – Dan Petrescu, Bătrînu, Gică Popescu, Roşu – Fl. Petre, Gâlcă, Dorinel Munteanu, Cătălin Munteanu (68, Lupescu) – Ad. Ilie, Viorel Moldovan (72, Craioveanu)

Dacă nici ăia nu erau jucători, atunci pică discuţia! A trebuit să revină Hagi la naţională ca să jucăm şi noi fotbal şi să mergem la Euro 2000. Nici nu mai contează că Piţurcă nu recunoaşte asta nici acum. Fanii o ştiu cu toţii.

Al doilea episod l-am văzut la Euro 2008. Trebuia să batem o Olandă calificată şi îngăduitoare. Ca şi atunci cu Slovacia, ca şi acum cu Grecia, n-am fost în stare să atacăm. Cu o echipă în care erau ceva fotbalişti:

România- Olanda 0-2, Euro 2008

Lobonţ – Contra, Tamaş, Ghionea, Raţ – Codrea (72, Dică), Chivu – Nicoliţă (82, Fl. Petre), Cociş, Mutu – M. Niculae (59, Daniel Niculae)

Din păcate, istoria s-a repetat la acest baraj, arătîndu-ne încă o dată limitele selecţionerului. Dacă vrem să trecem la nivelul următor aşa, cu marile noastre probleme la nivel de selecţie şi instruire, fără proiecte naţionale de dezvoltare a centrelor de copii şi juniori, avem nevoie şi de un tehnician inovator, de un creator de fotbal şi de spirit, de un tip carismatic şi nonconflictual, de un catalizator de energii pozitive. Şi nu doar de un bun şef de şantier.