Oli sfinţeşte locul
Cosmin Olăroiu continuă să facă legea indiferent de echipă şi de ţară.
Cosmin Olăroiu continuă să facă legea indiferent de echipă şi de ţară.
A schimbat o cămilă cu alta. Aşa spunem despre Cosmin Olăroiu atunci cînd ne vine greu să-i acceptăm succesul. Îi recunoaştem cu greu meritele, dar îngroşăm iute circumstanţele favorabile. Invocăm contextul.
Din această vară, Olăroiu este noul antrenor al echipei Al Ahli din Emirate. În ultimii doi ani fusese tehnicianul lui Al Ain, echipă pe care o luase de la retrogradare şi o făcuse dublă campioană. Timp de lucru: fix doi ani. Supercupa din 2012 devenise deja un bonus. A coborît de pe cămila aia, trasă de fotbalişti importanţi ca ghanezul Asamoah Gyan sau Mirel Rădoi, şi s-a suit pe asta, pe care o tot bătuse în ultimii doi ani. Aici l-a găsit pe brazilianul Grafite, golgeterul din sezonul trecut, şi dintr-o echipă înfrîntă a făcut în cîteva luni liderul campionatului, cu 6 victorii din primele 6 etape. Supercupa, triumf tocmai împotriva fostei echipe, e iar doar un bonus.
Dacă vă închipuiţi că Oli aleargă singur prin deşert şi ar fi culmea să iasă pe locul doi, v-aş sfătui să deschideţi repede un google. Veţi constata că, după plecarea sa, Al Ain s-a reorganizat iute. Şi-a păstrat jucătorii exponenţiali, Gyan, Rădoi, Brosque, şi l-a adus şi pe Michel Bastos, internaţionalul brazilian care a impresionat la Lyon sau Schalke. Probabil, veţi spune că e zaharisit. Abia a făcut 30 de ani şi în 5 meciuri a dat două goluri. Probabil, veţi bănui că n-au antrenor. Riscaţi mult, de vreme ce pe bancă s-a instalat Quique Sanchez Flores, omul care cîştiga Cupa UEFA şi Supercupa cu Atletico Madrid în 2010. Probabil, vă veţi agăţa de argumentul că e nou prin deşert. Eronat! În ultimii doi ani a fost chiar antrenorul actualei formaţii a lui Oli, căreia Oli i-a luat titlul de tot atîtea ori. Acum, cu acea echipă campioană lăsată de tehnicianul român, e pe locul 9, cu doar 7 puncte. Recunosc, cînd scriu aceste rînduri, are un meci mai puţin.
Scepticii vor admite greu argumentele de mai sus. Vor invoca, evident, nivelul campionatului. Nici eu nu-l cunosc, n-am fost acolo, n-am putut urmări jocuri. Deschid încă un google însă şi observ că pe lîngă Sanchez Flores, la cele 12 echipe de primă ligă activează cîţiva tehnicieni cu ştaif. Walter Zenga nu mai are nevoie de note de subsol. Sîrbul Ivan Jovanovski este cel care i-a dus pe ciprioţii de la APOEL în primăvara Champions League. Cehul Karel Jarolim e cel care bătea Steaua în 2007 în grupele Champions League şi cel care elimina Vasluiul, un an mai tîrziu, în play-off-ul Cupei UEFA. Ambele cu Slavia Praga. Iar secundul lui Olăroiu e Fabio Cannavaro, cel mai bun fotbalist al lumii în 2006.
Nu, domnilor, nu e deloc o întîmplare! Oli a lăsat urme pe oriunde a trecut. El cel care a luat Timişoara de lîngă Divizia B şi a dus-o lîngă cupele europene, Oli a urcat-o pe Steaua după 10 ani în grupele UCL şi pînă azi roş-albaştrii n-au mai bătut pe cineva după acel 4-1 de la Kiev. Oli e tehnicianul care a ajuns cel mai departe cu o echipă românească în Europa după 1990: semifinalele Cupei UEFA. Oli e cel care, venind într-o vacanţă de vară, a luat Cupa României cu Steaua, după o secetă de 5 ani de izbînzi roş-albastre.
Şi, schimbînd ţara, mediul, continentul, obiceiurile şi, evident, cardul, a cîştigat 8 trofee în 3 ţări cu cămile diferite. Fără să omoare capra vecinului.