Nedreapta soartă a portarilor

Marcatorii iau mereu prim-planul. Dar fără un goal-keeper bun victoria se poate uşor transforma în egal

Marcatorii iau mereu prim-planul. Dar fără un goal-keeper bun victoria se poate uşor transforma în egal

Cu ce am rămas după returul de la Skopje? În primul rînd, şi cel mai important, cu victoria. Care parafează calificarea şi aduce maximum posibil României în coeficient UEFA. Apoi, trecem la individualităţi.

Stanciu e primul reţinut. Patru  mari ocazii create, două bare şi o pasă de gol sînt principalele elemente care-l recomandă drept omul meciului. Transferat în această vară la Steaua, Nicuşor va trebui să reţină data de 23 iulie, deoarece ea marchează primul său joc consistent în roşu şi albastru şi, totodată, prima mică bătălie tranşată în faţa concurentului său pe post, Gabi Iancu. Astfel că în războiul copiilor, pe care Anghel Iordănescu i-ar bate şi i-ar antrena încontinuu, cum s-a exprimat deunăzi la Fotbal club, deocamdată, puştiul de 20 de ani a trecut în faţa celui de 19.

393 e indicele InStat al lui Stanciu, cel mai mare dintre toţi steliştii

Pe urmă vine Piovaccari. A fost pentru prima oară titular, aşa că a beneficiat de prospeţimea şi de concentrarea grupului întreg. Şi, după 23 de minute a marcat în premieră pentru Steaua. N-a mai apărut după pauză, dar înlocuitorul său, Nikolici, l-a ajutat pe italian să se evidenţieze şi în lipsă. Avînd  ca principală armă forţa fizică, aidoma muntenegreanului, Federico pare că e mai marcator decît perechea lui pe post. Şi mai înzestrat tactic, impresie sugerată de modul cum atacă prima bară, cum rămîne mereu în zona centrală şi nu se iroseşte ca Nikolici în lateral şi cum se poziţionează pentru a cere în profunzime, chestiune cu care trebuie să se familiarizeze şi servanţii Stelei.

275  e indicele InStat al lui Piovaccari, cu aproape 100 de puncte peste cel al lui Nikolici

Şi lucrurile ieşite din sfera normalului s-ar închide aici. Vă gîndiţi probabil că ar trebui menţionat şi Bourceanu pentru gol, că ar fi o ştire de presă. Dar nu la el mă refeream, ci la omul din poartă. Mi-aduc aminte de tonele de critici primite de Tătăruşanu în anii trecuţi. Unele pe deplin justificate, altele mai degrabă nu. Părerile specialiştilor şi neofiţilor venite mereu doar pentru a tuşa o nereuşită a goal-keeperului. Şi liniştea nedreaptă din jurul lui atunci cînd nu greşeşte şi, pe deasupra, mai face ceva în folosul echipei. În ultimele două meciuri oficiale ale Stelei, Ciprian a marcat de fiecare dată, dar nu a apărut în caseta tehnică. A făcut-o cu mijloacele lui însă. Contra Ceahlăului l-a blocat pe Jula, marţi seară a intervenit salvator în ultimul minut. De fiecare dată scorul era 2-1 şi putea deveni 2-2. Şi, cel mai important lucru din fotbal, acela unic care contează, dispărea: victoria.