O poveste hazlie cu MM şi gruzinii

Steaua a picat cu Dinamo Tbilisi şi trebuie să ştie că, spre deosebire de Vardar, ăştia vin cu avionul. Managerul a aflat-o de acum 20 de ani

Steaua a picat cu Dinamo Tbilisi şi trebuie să ştie că, spre deosebire de Vardar, ăştia vin cu avionul. Managerul a aflat-o de acum 20 de ani

La o primă evaluare, campioana României are prima şansă contra gruzinilor. La cum a arătat echipa în precedentul sezon european şi cum s-a menţinut ea în evoluţii şi peste vară, formaţia din Ghencea e superioară adversarului. Forţa de joc, omogenitatea şi valoarea individuală a jucătorilor le conferă roş-albaştrilor statutul de favoriţi. Urechile trebuie însă să rămînă ciulite. Întîi la returul cu Vardar, care va fi o formalitate doar în cazul în care seriozitatea se va păstra. Şi apoi la evaluarea corectă a celor de la Tbilisi.

Apropo de ei, mi-am amintit o întîmplare de acum mai bine de două decenii. Mă aflam la un turneu de iarnă, în sală, la Linz, cu Oţelul. Era înainte de Sărbători şi plecasem alături de gălăţeni, cu autocarul, vreo 2.000 de kilometri. Dublu cît au făcut cei de la Vardar săptămîna asta. Şi sînt extrem de amabil cînd îi spun autocar cutiei de tablă pe roţi care ne-a transportat în frig şi fum, cu o viteză, pe autostradă, ce nu a depăşit 60 km-h decît pe porţiunile de vale. Înăuntru, la puţin peste zero grade,  se afla echipa ce în scurt timp ne va fi reprezentat în Cupa UEFA, cu Aurică Ţicleanu antrenor, veteranul Gelu Popescu,Tofan, Maleş printre jucători şi cu cuplul Marius Stan – MM Stoica pe post de cei mai tineri şi simpatici conducători apăruţi atunci în fotbalul românesc.

După 30 de ore de mers continuu am ajuns la locul faptei în creierii nopţii. Fotbaliştii preluaseră forma scaunelor, iar a doua zi dimineaţă, adică peste vreo 5 ore de somn, urma să înceapă turneul. La sală, înaintea noastră juca Dinamo Tbilisi. URSS-ul se destrămase şi lăsa în urmă impresia de sărăcie lucie. Era prima oară cînd aveam senzaţia că, financiar, le sîntem superiori. Ce glumă!!! Cred că aşa a gîndit şi Aurică Ţicleanu atunci cînd şi-a imaginat că poate transfera la Oţelul cîţiva dintre mingicarii pe care-i vedea acolo. Trei roşcovani, cu tenişi albi, care făceau din balon cam ceea ce reuşeşte Coperfield cu cărţile de joc. Marius, hai să-i luăm pe toţi, la pachet, că sînt şi fraţi şi la ce foame e pe la ei pe acolo vin sigur pe zece mii de dolari bucata, l-a îndemnat Aurică pe preşedinte. Stan l-a desemnat pe poliglotul MM să le abordeze conducătorii. Discuţia a durat fix 20 de secunde. Pînă cînd am aflat că ei veniseră la turneu cu un lot de 30 de jucători, toţi însoţiţi de soţii sau prietene, călătoriseră cu avionul, dar nu de linie, ci charter, şi erau cazaţi la cel mai bun hotel din Linz. Băieţii care ne vrăjiseră pe toţi cu talentul lor purtau numele de familie Arveladze, iar cel mai mic, Shota, pe atunci de 19 ani, s-a vîndut în vara aia cu aproape un milion de dolari la Trabzon. Acolo unde a devenit cel mai iubit străin din istoria clubului înainte de a pleca şi de a face istorie la Ajax, Rangers sau Alkmaar.

Dinamio Tbilisi de azi nu mai e echipa care cîştiga Cupa Cupelor la începutul anilor ’80 şi care dădea nume mari sbornaiei ruse, aşa cum nu mai era nici atunci, la Linz. Dar şi acum are un patron care o plimbă cu charterul, o cazează la hoteluri scumpe, poate plăti salarii de Spania unor vedete ca Xisco. Şi, în consecinţă, poate ascunde şi vreun nou Arveladze. Carevasăzică, atenţie Steaua!