Şeful clasei fără 10 la purtare

Sîmbătă seară, Cosmin Contra şi-a primit botezul ca antrenor în şampania Cupei, iar Florian Walter s-a ales cu mîndria că a decis excelent atunci cînd a mizat pe un rebel, nu pe vreun tocilar.

Sîmbătă seară, Cosmin Contra şi-a primit botezul ca antrenor în şampania Cupei, iar Florian Walter s-a ales cu mîndria că a decis excelent atunci cînd a mizat pe un rebel, nu pe vreun tocilar.

În urmă cu patru-cinci decenii, ca să depisteze caracterul de lider încă de la vîrste fragede, americanii luau sub observaţie copiii din clasele primare sau chiar de la grădiniţă. Principalul criteriu de selecţie era situaţia şcolară. Premianţii erau imediat îndosariaţi şi monitorizaţi, urmînd ca dintre ei să se recruteze peste ani şefii companiilor. Mecanismul a funcţionat, dar nicidecum la standardele proiectate. Generaţiiile de boşi scoase pe baza acestor strategii sociologice erau oricum, numai sclipitoare nu. Geniile visate de americani au apărut rar printre sutele sau miile de tocilari, care, o dată ajunşi în viaţa reală, au eşuat lamentabil.

Eşecul a schimbat modul de gîndire. Pentru lotul de lideri, criteriul principal n-a mai fost calificativul şcolar, ci doza de ingeniozitate. Au fost selectaţi copii cei mai preocupaţi şi pasionaţi de un domeniu, cei mai inventivi, dar şi cei mai excentrici. Cei ieşiţi din tipare. Iar cheia căutării, pare incredibil, a fost alegerea picilor care nu aveau notă maximă la purtare. De data asta, experimentul a creat, peste ani, o pătură mult mai largă de lideri în toate domeniile.

Respectînd acest algoritm, Florian Walter a tras lozul cîştigător în acea după-amiază de toamnă cînd a hotărît să-l sune pe Cosmin Contra în Spania. Omul dormea, pentru că lucrase de dimineaţă pe cîmpurile pe care o antrena pe Fuenlabrada. Pasiunea pentru fotbal şi pentru antrenorat îl purtase în liga a treia din Spania. Noua meserie o începuse la Timişoara, în Liga 1. Nu era premiantul clasei la cursurile Pro, dar în Banat făcuse treabă excelentă. Nu pierduse nici unul din cele 11 meciuri din campionat, dar fusese demis de patronul Iancu după un conflict. Da, Cosmin era rebelul care enerva, dar care-şi striga puternic dreptatea, chiar dacă asta avea să-l coste demiterea. Altă afacere bună a lui Iancu.

Walter n-a ţinut cont de cei care-l anunţau că Guriţă nu e uşă de biserică. Că-i sare repede ţandăra, că e iute la mînie ca atunci cu Davids la AC Milan. Într-un cuvînt, că e greu guvernabil. Şi a simţit-o pe propria-i piele cînd a fost scos cu forţa din cabină la pauza unui meci în care a încercat să se joace de-a antrenorul. Şi cînd Cosmin a declarat public, fără să încerce să ascundă realităţile clubului, că echipa de pe locul 3 din România n-are un teren de antrenament ca lumea în ditamai oraşul.

Aşa că astă-toamnă a pus mîna pe telefon şi l-a recrutat pentru acest proiect european de la Ploieşti pe unul care numai 10 nu avusese la purtare. La 7 luni distanţă de atunci, echipa a urcat pe locul 3 în campionat, cea mai bună performanţă internă din ultimii 47 de ani, şi a cîştigat Cupa României după 18 ani. Evident, cu Cosmin Contra nu pe bancă, ci suspendat undeva în tribunele Arenei Naţionale.