Bokilodependenţa

Dacă vrea cu adevărat performanţă în sezonul viitor, Petrolul trebuie să-şi păstreze perla din centrul atacului

Dacă vrea cu adevărat performanţă în sezonul viitor, Petrolul trebuie să-şi păstreze perla din centrul atacului

Petrolul se chinuia. Era prima repriză a returului cu Oţelul şi starea aceea extrem de greu de îndepărtat, starea de mare favorit datorată rezultatului din tur, trăgea înapoi o echipă care pînă atunci, cel puţin pe teren propriu, asalta porţile adversarilor. Lupii arătau sleiţi de puteri, ca ieşiţi din iarnă. După pauză însă, lucrurile s-au schimbat. Poate urletele declarate ale lui Contra, poate neputinţa de mai mult a Galaţiului, poate frica de un eşec memorabil să fi modificat totul în jocul galbenilor. E greu de demonstrat. Pentru mine însă, totul a basculat din momentul în care Petrolul a apelat la golgeterul său, Jeremy Bokila.

Fără el, viaţa la Ploieşti pare pustiu. Omul nu e sofisticat. Are forţă, are viteză, joc de cap şi un stîng năprasnic. Pe scurt, e atacant şi la el totul se măsoară în goluri. La Sparta Rotterdam, unde fusese împrumutat de Waregem înainte de a veni la Petrolul, înscrisese 15 goluri în 30 de partide. Pentru galben-albaştri, pînă acum a dat 20 în cele 33 de meciuri jucate în acest sezon în campionat sau în Cupă. Vorbim de cele oficiale, pentru că în amicale n-ar fi corect să socotim. Primul stagiu de pregătire din vară l-a ratat complet. N-a făcut nimic cîteva săptămîni, amăgit de un impresar care-i flutura transferul imediat la Steaua. Cînd lucrurile s-au lămurit, în sensul că singura echipă la care putea să joace în această primăvară era Petrolul, congolezo-olandezul a revenit în al doilea stagiu de amicale. Alţii ar fi intrat greu în turaţie şi ar fi uzat imediat de argumentul că e în urmă rău cu pregătirea. Jeremy a intrat în primul meci şi a început să facă ce ştia mai bine: să dea goluri, să scoată penaltyuri, să ofere assisturi. După care a continuat şi în campionat.

Marţi seară, la Ploieşti, intrarea lui Bokila pe teren a însemnat pentru echipă, evident respectînd proporţiile, cam ce a fost pentru Barcelona activarea lui Messi în returul cu PSG. O linişte în joc, ca efectul unui ceai de tei, şi îndeplinirea obiectivului. Fără el, lupii par intraţi în sevraj. Tremură şi îşi pierd luciditatea. Într-un singur sezon petrecut la galben-albaștri, africanul a devenit un drog. Singurul pentru care dependentul, adicătelea Petrolul, ar trebui să nu facă efort pentru a scăpa din mrejele lui, ci pentru a rămîne în continuare sub această stare de woodoo care schimbă întruna tabelele de marcaj.