Orientaţi, dar netalentaţi

Arbitrii europeni de top ai anului 2013 sînt doar nişte produse de lobby. Băieţi deştepţi în afara terenului, dar fără calitate la verde. O şansă pentru ascensiunea lui Haţegan.

Arbitrii europeni de top ai anului 2013 sînt doar nişte produse de lobby. Băieţi deştepţi în afara terenului, dar fără calitate la verde. O şansă pentru ascensiunea lui Haţegan.

E joi seară, sînt în maşină, în drum spre casă, pentru a prinde finalul meciului Benfica – Fenerbahce. Mobilul sună. Răspund şi, fără nici o introducere, vocea de la capătul celălalt al satelitului e atît de panicată încît pare să anunţe un sfîrşit al lumii. Băi Andrei, tu vezi ce face ăsta?! Este incredibil! Niciodată nu mi-am putut imagina că un arbitru nu va interveni cu cartonaş roşu pentru o astfel de faptă, care se putea solda chiar cu moartea jucătorului agresat. Urechea mea muzicală mi-l identifică pe Ion Crăciunescu, iar scena aveam să o văd cîteva zeci de minute mai tîrziu în studioul de după semifinala Europa League.

Fostul număr 2 mondial în ierarhia arbitrilor de acum un deceniu era oripilat de faza din minutul 59 de la Lisabona, cînd Gaitan i-a prins pe şiret capul turcului Gonul, lăsîndu-l aproape fără suflare. Avea dreptate, imaginea pare desprinsă din luptele K1. Indignarea lui cu privire la arbitrul francez Stephane Lannoy, altfel justificată, nu m-a cuprins pe de-a-ntregul şi pe mine. Am fost şocat de imagine, dar nu şi de eroare. Pentru că m-am obişnuit deja să văd la acest nivel erori pe care, în adolescenţa mea, nu le decelam nici la Onoare sau Promoţie, acolo unde încercam să înţeleg şi eu practica acestei meserii. Nu trebuie să dăm timpul înapoi mai mult de o lună pentru a descoperi tipi ajunşi în elita ecusoanelor FIFA comiţînd erori incredibile. Nu coborîm nivelul sub LIga Campionilor, pentru că exemplele ar putea să ne consume în totalitate spaţiul din această pagină. Plecăm de la Dortmund – Malaga, cu două goluri din 5 marcate în condiţii neregulamentare sub ochii scoţianului Thomson. Sfert de finală, retur, UCL. Continuăm cu ungurul Kassai, la semifinala tur Bayern – Barca, în care s-au marcat două goluri din ofsaid şi nu s-au acordat două penaltyuri de manual. Mergem mai departe la returul aceluiaşi meci, cu slovenul Skomina, orb în debutul jocului la o indirectă de la linia de 5,50 m, evidentă, împotriva Barcelonei.

Toate aceste exemple vorbesc despre profilul necesar unui arbitru de azi pentru a pătrunde în sferele înalte ale FIFA şi UEFA. Prima calitate e aceea de a fi orientat. De a înţelege de unde bate vîntul. De a nu supăra. Abia apoi vin celelalte. Flerul, capacitatea fizică, însuşirile teoretice, talentul. Din păcate pentru fotbalul la vîrf al zilelor noastre, şeful fluieraşilor, marele Pierluigi Collina, nu are la dispoziţie acum decît tipi orientaţi, dar total netalentaţi. Şi, cu toate astea, mesajul meu pentru Ion Crăciunescu e altul. Să ne bucurăm, Ioane! Noi, românii, care aşteptăm la rînd de pe vremea ta, punîndu-ne acum speranţa într-un băiat tînăr, bine văzut, orientat şi el, că doar am urmărit meciuri şi în Lga 1, dar cu o calitate pe care n-am descoperit-o la thomsonii, skominele sau kaşaii care ne-au stricat serile de Liga Campionilor. Ovidiu Haţegan e arbitru. Cînd chiar vrea.