Mai folosiţi şi săpunul, domnilor!

În fotbalul de la noi, monitorizarea jucătorilor e considerată în continuare un lux. Cam ca igiena intimă în vremea holerei

În fotbalul de la noi, monitorizarea jucătorilor e considerată în continuare un lux. Cam ca igiena intimă în vremea holerei

În urmă cu mai bine de o săptămînă, din studioul DigiSport, mi-am permis să lansez o propunere. Constatînd că şi la 6-7 zile de la dezastrul din Olanda criticile la adresa lui Piţurcă continuau să curgă, am considerat că e cazul să ne oprim cu toţii, că demersul nu va avea nici o finalitate şi că singura modalitate de a ajuta este aceea de a ne alătura fiecare, cum putem, efortului de a face o naţională mai puternică. Prin vocea mea, Gazeta a anunţat atunci că pune la dispoziţia selecţionerului (gratis!) toată baza de date a Ligii 1 pe care ne-o furnizează agenţia de monitorizare InStat Football (contra cost!). Adică toţi parametrii tuturor jucătorilor români care evoluează pe prima scenă şi care formează bazinul intern de selecţie.

Au trecut zilele şi nimeni de la Federaţie nu a dat vreun semn de viaţă. Asta deja nu mă mai miră. Ceea ce contrariază este discrepanţa incredibilă dintre sumele vehiculate în fotbal, de la primele de calificare de ordinul milioanelor de euro oferite de FIFA pînă la contractele de sute de mii ale staffului tehnic, şi cele investite în cunoaştere şi cercetare. Din păcate, în cazul echipei naţionale ele tind spre zero. Vă vine sau nu să credeţi, FRF nu are în acest moment nici un contract cu nici o firmă de monitorizare măcar a campionatului intern, dacă nu şi a jucătorilor români din străinătate! Totul se face ochiometric.

Situaţia nu este însă izolată. În Liga 1 mai puţin de jumătate dintre echipe lucrează în prezent cu astfel de date certe. Steaua, Astra, Dinamo, Mediaşul, Oţelul, Viitorul şi cam atît. CFR, campioana la zi a României, formaţie care a încasat numai în ultimul an din Liga Campionilor, transferuri şi drepturi TV interne spre 30 de milioane de euro, nu are un astfel de contract care costă pînă în 30.000 de euro. Pare incredibil, dar nu e decît realitatea tristă a amatorismului care domneşte în fotbalul zis profesionist de la noi.

Acum 3 decenii, la Corvinul, Mircea Lucescu angaja doi liceeni pentru a nota pasele bune şi rele date de Petcu sau Văetuş pe toată durata partidei. Era epoca de piatră a monitorizării, dar tehnicianul îi simţea nevoia şi îi construia metoda băbească. Apoi, la Brescia, din ideea sa s-a creat Panini Digital, una dintre firmele importante de monitorizare. Atunci era considerată un lux. Azi, după 3 decenii, ea a împînzit lumea civilizată. E precum săpunul. Ignorîndu-l ani la rînd, în evul mediu, dar şi în epoca modernă, oamenii au fost răpuşi de ciumă, holeră şi alte molime. Astăzi, folosindu-l, speranţa de viaţă a crescut enorm. Folosiţi-l şi dumneavoastră în fotbal, domnilor manageri, că altfel nu vă veţi mai face bine niciodată!