Vorbeşti, deci exişti!

Marile probleme ale lui Piţurcă nu vin numai din jocul naţionalei, ci şi din incapacitatea lui de a înţelege cînd, cum şi ce comunici

Marile probleme ale lui Piţurcă nu vin numai din jocul naţionalei, ci şi din incapacitatea lui de a înţelege cînd, cum şi ce comunici

Situaţia pare hilară. Dacă ai lua un marţian pasionat de fotbal, i-ai pune în faţă clasamentul grupei noastre din preliminarii, precum şi programul viitor, iar în acelaşi timp i-ai da drumul la televizor, tipul s-ar înverzi de tot. Cu 10 puncte acumulate, cu toate meciurile importante în toamnă pe propriul teren, lui Victor Piţurcă i se cere demisia. Este criticat, contestat, atacat, chiar, de-a dreptul, înjurat. De ce, măi, oameni buni?, ar întreba marţianul. 

Dincolo de prestaţia slabă a tricolorilor din ultimele două meciuri, de indescifrabila filosofie de joc şi de inexplicabilele decizii de titularizare şi de înlocuire a unor fotbalişti în vînă cu alţii împăiaţi, Victor Piţurcă este pus la zid şi pentru că nu înţelege, nu vrea ori nu poate să conştientizeze cît de importantă e comunicarea. El o ignoră, o consideră un moft sau cel mult o obligaţie profesională, chiar dacă de fiecare dată necazurile îi sînt generate de ea. 

De acord, nu prea are slovele la el. Îi e greu să elimine din discurs cuvintele inferioare şi ne trezim pe la conferinţe de presă că nu ştim să-i traducem colegului străin termenii vrăjeală sau mişto. Asta n-ar fi partea cea mai gravă. Adevăratul balast al selecţionerului îl reprezintă modul în care îşi pregăteşte discursul. Acum 30 de ani, cînd nu existau internet, laptop sau facebook, şi, cel mai important, nu exista (la noi) televiziune, vorbele nu aveau aceeaşi importanţă. Prin intermediul tubului catodic nu se creau curente de opinie. Astăzi, plasma sau LCD-ul sînt arme nucleare dacă nu ştii să te protejezi de ele. Dacă nu le manevrezi tu primul şi îi laşi pe ceilalţi să le folosească. Sau dacă spui inepţii, de genul nu am început cu Chipciu la Amsterdam pentru că era mai defensiv, din care să înţelegem că la Budapesta ar fi vrut să conserve scorul înfrîngerii şi Alex l-a cam încurcat cu golul egalizator.:)

Prezent la unul dintre cursurile Pro în urmă cu vreo doi ani, Andy Roxbourgh spunea (într-una din sălile de la Mogoşoaia, în faţa unui auditoriu din care făceau parte aproape toţi tehnicienii noştri de elită, începînd cu Iordănescu, dar, evident,în absenţa lui Piţurcă) că primele 5 minute după un meci sînt cele mai importante. Acele clipe cînd vii la panoul televiziunii pentru a spune primele gînduri. În funcţie de ele poţi modela impresia de pe teren şi poţi genera orizontul de aşteptare. Poţi contura tu agenda. Scoţianul, şef al antrenorilor europeni pe atunci, a mai vorbit şi despre modul în care trebuie să-ţi pregăteşti orice discurs public şi să-i acorzi un timp comparabil cu cel al celorlalte capitole care compun fişa postului unui antrenor: fizic, tactic, tehnic, motivaţional, etc. Şi l-a dat exemplu pe Mourinho. Dacă tu nu enunţi ideile tale clare, înainte şi după meciuri, atunci altcineva îţi va face agenda. Şi va canaliza discursul în altă direcţie decît ai dori tu. Cine altcineva? Opinia publică, oamenii de fotbal, inamicii. În curînd şi marţienii.