Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

 Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

 De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

 Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

 Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Huiduiţi, dar luaţi exemplu!

 E mai uşor să-ţi doreşti mereu să moară oaia vecinului decît să-ţi creşti tu singur o capră mai grasă 

joi, 14 martie 2013, 5:24

E mai uşor să-ţi doreşti mereu să moară oaia vecinului decît să-ţi creşti tu singur o capră mai grasă

Scriu aceste rînduri cu cîteva ore înaintea epilogului dublei cu Chelsea, semn că, în presă, nu întotdeauna faci ce-ţi doreşti, ci şi ce trebuie pentru ca ziarul să apară la timp. De aceea, nefiind rudă cu Mafalda, vă cer permisiunea să nu mă refer la necunoscutul rezultat şi nici să scriu în orb, ca acum mulţi ani, cînd distinşii mei predecesori în ale meseriei compuneau două texte, unul de bine, altul de rău. De altfel, pînă la un punct, calificarea sau necalificarea Stelei nici nu mai contează. După cum nu cred că era firesc ca un fotbal insolvent şi amator să ajungă atît de departe în lumea profesioniştilor, nici nu împărtăşesc ideea că un eşec în faţa campioanei la zi a Europei ar fi o tragedie. Parcursul roş-albaştrilor din acest sezon, ca şi al CFR-iştilor clujeni, ar trebui să reprezinte o bornă. Un reper pentru ceilalţi. O ştachetă.

Nu, nu mă refer la suporteri. Lor n-o să le mai cer să fie precum cei dinainte de ’89, care puneau suflet miercurea în Europa şi pentru UTA, şi pentru Rapid, şi pentru Craiova, şi pentru Dinamo, şi pentru Steaua, indiferent cu cine simpatizau duminică în campionat. Acum la modă nu mai e să iubeşti, ci să urăşti cu patimă. Să fii mereu suporterul rivalei, de ajungi să ţii într-un sezon mai lung al duşmanului cu vreo 10 echipe. Să deschizi fan-cluburi de o săptămînă şi pentru Trnava, Ekranas sau Liberec, şi pentru Basel sau Stuttgart, Man Utd., Copenhaga sau Galatasaray, Molde, Ajax, Chelsea etc. Acum cool e să fii hater. Şi apoi, ipocrit, să te mai întrebi şi de ce nu te iubesc alţii.

Nu vorbesc din punctul de vedere al lor, al fanilor, pe care, poate, îi înţeleg, ci dintr-acela al managerilor celorlalte echipe. Cei care, în loc să înveţe din lucrurile bune făcute de Steaua şi de CFR în acest sezon european şi să le înlăture pe cele rele, aleg poziţia facilă a cîrcotaşului. 
Înainte de ’89, lucrurile stăteau altfel. Nu mă luaţi drept nostalgic, nu m-aţi ghicit deloc, dimpotrivă! Puteţi să mă înjuraţi, numai să citiţi mai departe. În 1983, Craiova spărsese gheaţa şi, în premieră în epoca modernă, ajunsese la un pas de finala Cupei UEFA. Dinamo şi Steaua fierbeau. Dar nu ocărau. Conducătorii din Ştefan cel Mare au luat modelul, jucătorii s-au ambiţionat şi, în anul următor, Dinamo ajungea şi ea să joace o semifinală. Făcuse însă un pas în plus: era de Cupa Campionilor. Steaua rămăsese de căruţă. Numai că Ion Alecsandrescu nu dormea. S-a pus pe treabă, a făcut o echipă puternică şi a izbutit să ducă drumul pînă la capăt. Să cîştige Cupa Campionilor!
La ora la care mă pregătesc să închei aceste rînduri nu ştiu ce va fi făcut Steaua pe Stamford Bridge. Tare m-aş bucura să se fi calificat. Dar şi mai tare m-aş entuziasma dacă la anul, pe vremea asta, ne-am găsi tot aici. Şi nu numai cu Steaua, ci şi cu măcar una dintre rivalele ei de fiecare duminică din campionat, care să ne mai ducă o dată la finala aia pe care o visăm tot dinainte de ’89. Şi da, admit, la capitolul performanţei, eu unul sînt nostalgic.
Post Views: 0

Comentează

Știrile momentului pe gsp.ro

Dani Coman a demisionat de la Hermannstadt! S-a înțeles cu altă echipă din România Dani Coman a demisionat de la Hermannstadt! S-a înțeles cu altă echipă din România Lovitură MAJORĂ pentru granzi în Premier League! Măsură spectaculoasă, care poate schimba tot Lovitură MAJORĂ pentru granzi în Premier League! Măsură spectaculoasă, care poate schimba tot „Iordănescu a tras sforile să revină la națională” » Pițurcă face dezvăluiri tari: „Dacă știam că vine el...” + Scena din avion: „Era transfigurat” „Iordănescu a tras sforile să revină la națională” » Pițurcă face dezvăluiri tari: „Dacă știam că vine el...” + Scena din avion: „Era transfigurat”