Nea Gigi Mulţumescu

Tehnicianul Gazului demonstrează că unde există pasiune, muncă şi idei succesul poate veni independent de data naşterii.

Tehnicianul Gazului demonstrează că unde există pasiune, muncă şi idei succesul poate veni independent de data naşterii.

I se spune SMURD. Adică e chelmat să salveze echipe intrate de regulă în negura tunelului. Şi o face cam în aceleaşi condiţii de ani buni. Nu pune condiţii extraordinare, acceptă imediat, se apucă de muncă. Şi rezolvă treaba. După care, cînd se vede luminiţa pe care cei mai mulţi nu mai sperau s-o apuce vreodată, i se spune să plece.
Acesta e, pe scurt, portretul antrenorului Gigi Mulţescu, tehnicianul care n-a izbutit în România post-revoluţionară să ducă de la un capăt la altul un campionat cu aceeaşi echipă. Acum, omul e la Mediaş, şi scenariul iniţial se suprapune aceluiaşi şablon.

Vineri seară, în anonimatul în care Steaua a aruncat tot fotbalul Ligii 1, Gazul lui nea Gigi a trebuit să deschidă etapa. Şi a făcut-o cu acelaşi stil ofensiv şi în aceaşi simfonie a atacului pe care am văzut-o şi la Petrolul, şi la Astra, ca să amintim doar două din ultimele echipe ale tehnicianului. Adică spectaculos. Dar şi eficace. Arhaicul, cum îi spun eleganţii, sau zaharisitul, cum îl numesc neghiobii, şi-a făcut iar norma de 3 goluri, şi a mai pus 3 puncte în clasament, tocmai în faţa Viitorului, echipă care, ca şi Bistriţa, în runda de debut a sezonului, se bate cu Mediaşul pentru un loc în prima ligă şi la anul. Carevasăzică, meciuri de 6, nu de 3 puncte, rezolvate instant de tehnician.

În fapt, lăsînd la o parte goluri, puncte, ierarhii sau trofee, rezultatele lui Mulţescu vorbesc despre altceva. Despre faptul că tinereţea, neînsoţită, solitară şi trufaşă, nu reprezintă o virtute, după cum nici experienţa dobîndită în calitate de fost jucător sau antrenor nu e o garanţie a succesului. Nici una, nici cealaltă, nu poate produce valoare dacă nu e însoţită de pasiune. De nevoia pe care o simţi în fiecare dimineaţă pentru a te apuca de treabă. De hobbyul fără de care meseriaşul, din orice domeniu, nu se transformă în artist, ci în funcţionar. Dacă eşti tînăr şi dai rasol eşti tot atît de nefolositor activităţii tale ca şi cel hîrşîit prin meserie, care nu mai are nici un chef să absoarbă noul.

Cu siguranţă, Gigi Mulţescu nu mai e tînăr, deşi nu v-aş recomanda să-l provocaţi la o partidă de minifotbal sau la un tenis de cîmp nici acum la 61 de ani. Cele 13 cifre din CNP nu-l împiedică însă să lucreze la fel de pasionat, să pună suflet şi să nu se abată de la filosofia sa ofensivă cu care a construit echipe frumoase şi meciuri de infarct. Chiar şi de propriul infarct, de care a fost destul de aproape acum cîţiva ani la capătul unui Dinamo – Sportul 4-5. E reţeta lui nu doar pentru resuscitarea echipelor aflate la ananghie, ci şi pentru înfrumuseţarea jocului lor. Dar, cu toate astea, în locul conducătorilor pe care i-a avut,  eu nu i-aş mai spune SMURD. Că ăla vine gratis! Pentru tot ce face în timp atît de scurt, eu i-aş spune Gigi Mulţumescu. Adică i-aş mulţumi în toate formele posibile, inclusiv cele financiare.