10 (zece) pentru Reghe

Veste excelentă: tînărul antrenor Laurenţiu Reghecampf s-a descurcat excelent la primul examen de maturitate al carierei sale. A depăşit faza victoriei din entuziasm cu Ajax şi a păşit la nivelul următor: campioana Europei. Alt stil, altă filosofie, alte valori. Steaua lui a fost, la rîndu-i, alta. A păstrat determinarea, concentrarea şi alergătura ca numitori comuni între şaisprezecimi şi sferturi, dar a modificat substanţial abordarea.

Veste excelentă: tînărul antrenor Laurenţiu Reghecampf s-a descurcat excelent la primul examen de maturitate al carierei sale. A depăşit faza victoriei din entuziasm cu Ajax şi a păşit la nivelul următor: campioana Europei. Alt stil, altă filosofie, alte valori. Steaua lui a fost, la rîndu-i, alta. A păstrat determinarea, concentrarea şi alergătura ca numitori comuni între şaisprezecimi şi sferturi, dar a modificat substanţial abordarea.

Mai întîi a fost planul tactic. De la cascada ofensivă din faţa lui Ajax a trecut cu uşurinţă la liniştea unui lac de munte. Cu multă intensitate între careuri şi plictiseală la porţi. Cu jocul sub control, aşa cum a declarat şi la conferinţa de presă dinaintea meciului. Asta însemnînd chiar o posesie superioară în prima repriză a meciului pe un teren care te îndemna mai degrabă la a scăpa repede de minge. Şi aşa, raportul ocaziilor a fost unul aproape binar. Doar 2-1 pentru Chelsea. Punct ochit, punct lovit.

Apoi a fost sistemul. Acel 4-1-4-1 din returul cu Ajax a fost înlocuit de unul mai prudent, cu cei doi închizători tradiţionali, Bourceanu şi Pintilii. Nevoia de siguranţă a primat şi Reghe a priceput cît de mult contează să nu iei gol acasă în manşa tur. I-a ieşit şi asta.

Nu în ultimul rînd au fost alegerile pieselor care au compus întregul. Dilemele erau puţine, iar cea mai apăsătoare viza titularizarea partenerului lui Chiricheş. Cu un Gardoş imperial, Steaua întorsese Ajaxul. Dar Szukala era apt medical. L-a simţit perfect, pentru că neamţul a jucat ceas, fiind, alături de Latovlevici şi Tătăruşanu, piscurile unui munte şi aşa înalt. Jos pălăria şi pentru asta!

Schimbînd repertoriul cu asemenea naturaleţe, Laurenţiu a dovedit că stăpîneşte nu doar latura fizică a pregătirii unei echipe, nu doar aspectele motivaţionale, ci şi pe cea a strategiei. Acum mai are de arătat un singur lucru: că poate gestiona şi starea de favorit. Pe care şi-a cîştigat-o aseară şi pe care trebuie s-o apere peste numai 6 zile, la Londra.