Calul lui Făt-Frumos
Pe el nu-l luaseră de la Urziceni. De la Apostol la Bilaşco şi de la Ricardo la Onofraş, care mai titular, care mai rezervă, cu toţii fuseseră achiziţionaţi pe bani grei. Caii frumoşi, albi şi negri, fuseseră luaţi din herghelie. Răpciugosul continua să joace în Bărăgan şi să marcheze în porţile care, în acelaşi timp, erau scoase la licitaţie de ANAF.
Pe el nu-l luaseră de la Urziceni. De la Apostol la Bilaşco şi de la Ricardo la Onofraş, care mai titular, care mai rezervă, cu toţii fuseseră achiziţionaţi pe bani grei. Caii frumoşi, albi şi negri, fuseseră luaţi din herghelie. Răpciugosul continua să joace în Bărăgan şi să marcheze în porţile care, în acelaşi timp, erau scoase la licitaţie de ANAF.
I se spunea că n-are viteză. Auzea că nici în luptă dreaptă nu se poate bate. Pentru că n-ar avea forţă. Uitaseră un lucru. Că atunci cînd Urziceniul mai avea nevoie de un gol să iasă campion, el îl marcase. Aşa cum o făcuse şi ca titular, şi ca rezervă în acel sezon fabulos al lui Dan Petrescu. În plus, cu nişte execuţii magistrale.
A ajuns la Steaua ultimul, pe cei mai puţini bani, mai degrabă graţie insistenţei lui Mitică Bucşaru şi compasiunii lui Gigi Becali. Dar s-a dovedit că a meritat. Aşa lent, fără forţă, pufos, Rusescu a început să-şi pupe verigheta. Şi a sărutat-o de atîtea ori încît dacă acum şi-ar lua bezelele înapoi, Steaua ar fi afară din Europa şi, cu 14 puncte mai puţin, ar fi pe locul 3 în Liga 1. Eh, uite, d-aia e Rusescu pe locul 1!