Cu Reghe şi MM pe Mercedes-Benz Arena

Oficialii Stelei au făcut mii de kilometri pentru a vedea pe Stuttgart, viitorul adversar, la lucru şi a culege cîteva detalii.

Oficialii Stelei au făcut mii de kilometri pentru a vedea pe Stuttgart, viitorul adversar, la lucru şi a culege cîteva detalii.

Sînt nedespărţiţi. Pe bancă, la antrenamente, în deplasări. Şi am să vă dau acum o ştire de presă: pe scările intrării VIP-urilor de pe Mercedes-Benz Arena, îmbrăcaţi casual-sport, dar de această dată nu identic, Laurenţiu Reghecampf şi Mihai Stoica ajută un ziarist să intre în acelaşi spaţiu pentru a vedea împreună ultimul meci al Stuttgartului înaintea întîlnirii cu Steaua: VfB – Fortuna Dusseldorf.

Locul meu era, evident, în sectorul media, dar ce e mai frumos la fotbal decît să ai cu cine chibiţa? Aşa că, profitînd de un bilet în plus de-al lor, am mers laolaltă. Am urcat cu un lift de sticlă pînă într-un restaurant cu de toate. MM comunică în engleză, Laur în germană. Nu ne-am oprit însă. Ţinta era dincolo de protocol. Şi vreau să văd şi încălzirea, ne grăbeşte Reghe.

MM cu ochii pe galerie
Pînă la ea a văzut foaia de joc. Lipsesc destui. Ibisevici e suspendat, Boka, Tasci, Okazaki sînt doar rezerve. O să-i bage cu noi. MM îl aprobă şi-i caută pe ultimii trei cu privirea spre banca de rezerve şi se amuză copios cînd îi zăreşte gambele descoperite şi imense ale japonezului. Mamă, ăstuia nu-i intră jambierele pe gambe !!!!. Acum Reghe îl confirmă: Cînd face joc de glezne dă gaură în gazon.

Pînă să înceapă meciul, fiecare urmăreşte ce-l interesează: antrenorul mişcările de încălzire, managerul prezentarea echipelor şi spectacolul ultraşilor. Uite exact aşa o să facem şi noi la Steaua!, spune ultimul atunci cînd jucătorii apăreau pe tabelă în acelaşi timp cu anunţul crainicului.

Ibisevici, copilul lui Laur
Începe jocul. Şi încep şi poveştile. Reghe nu notează, MM da. Laur îi ştie pe toţi, cu amănunte de interior. De ce o mai fi bătut drumul pînă aici? Lamberz, căpitanul oaspeţilor, a promovat cu ăştia din liga a 3-a. Fundaşul dreapta de la ei…. I-am pierdut şirul. Mă concentrez la meci. Stuttgart pasează bine, dar totul se opreşte la Cacau. Cu noi va fi Ibisevici, spune Reghe. L-am avut coleg la Aachen. Era mic şi plîngea la propriu că nu juca. L-am luat de multe ori la mine în cameră şi l-am liniştit, i-am spus să aibă răbdare. N-avea cum să nu joace la cîtă calitate are.

Tari la cornere
Stuttgart nu îşi creează ocazii decît întîmplător sau la faze fixe. Echipele astea mari din Bundesliga, cu excepţia Bayernului, au un stil care nu anunţă nimic, dar dacă îţi pierzi concentrarea te bat dintr-un aut. Şi ce auturi! Hoogeland, fundaşul dreapta, şi Kvist, cel care a trecut pe postul lui după ce s-a accidentat, aruncă de la margine de zici că bat cornere.

Apropo de cornere: Uite cîţi aduc în careu, 7 oameni, enorm!. MM îl completează: Dar nici Fortuna n-a lăsat vreun om în faţă.

Cît m-am mai chinuit cu Boka!
Meciul e tern, Reghe reia poveştile. Boka, fundaşul stînga de culoare, e un element-cheie la ei. L-am avut ca adversar şi crede-mă că n-am trecut o dată de el. E foarte tare pe picioare şi ştie şi cu mingea. Na, că Molinaro se accidentează şi la pauză intră Boka. Jocul se schimbă şi datorită africanului. Are dreptate Reghe, care însă îi şopteşte lui MM: Suflă cam greu, o să-l sufoce Popică. Aud şi-i zic şi eu o poveste aflată prin tîrg. Cică Boka ar fi crai de noapte, şeful discotecilor de prin Stuttgart, un fel de N’Doye. Cine ştie cum o fi dormit azi-noapte ştiind că e doar rezervă?

Managerul l-a ochit pe Giefer
Uite-l şi pe Bobici, managerul gazdelor. Ce jucător, a dat pentru Stuttgart o mulţime de goluri. Au avut atacanţi mari. Klinsamnn, Gomez. Să ştii că au cea mai bună academie de fotbal din toată Gerrmania. Portarul oaspeţilor iese cu buza spartă, trece prin faţa noastră. Lui MM i-a plăcut. Pare tînăr şi e foarte bun. Reghe vine cu informaţia. La Dusseldorf salariile nu sînt foarte mari, între 25 şi 50 de mii pe lună. La Stuttgart sînt de la 60 de mii în sus. Cam mult pentru noi, totuşi. Din nou corner, să tot fi fost vreo 6-7. Şi iar ocazie. Vezi, aici sînt tari. După care apar şi ocaziile oaspeţilor. Îmi explică de ce s-au creat şi ce erori au făcut fundaşii lor. N-am să le spun, deşi nu m-a rugat. Aşa cred eu că e corect.

Speranţe pentru Stuttgart, dar gîndul e la Iaşi
Se termină meciul. Lumea e nemulţumită. Şi sînt vreo 55.000 de supăraţi. MM vede şi partea bună a lucrurilor. Dacă începem noi bine, o să se enerveze ăştia din tribune, că-i văd deja porniţi. Cu un punct după trei meciuri sînt pe locuri de retrogradare. Reghe rămîne circumspect. Vor dori să spele prostiile din campionat în Europa. Joi cred că va fi din nou plin, că meciul e la şapte. Dacă era la nouă veneau mai puţini. Aşa… Oricum, va fi alt meci. Avem şansa noastră dacă nu ne vom speria şi nu vom face erori.

Vorbele rămîn în aer. Dialogul scade în intensitate. Iaşiul le stă acum în minte. Oboseala pune stăpînire pe cei doi. Au plecat la 5 dimineaţa din Bucureşti, se vor fi întors în acea noapte, pentru ca de dimineaţă să pornească, împreună din nou, cu maşina spre Iaşi. 3.000 de kilometri într-o zi pentru cîteva detalii. Dar în fotbalul de azi, în care toţi ştiu totul despre toţi, vorba lui Capello rămîne sfîntă: Detaliile fac diferenţa.

VfB STUTTGART – FORTUNA DUSSELDORF    0-0
VfB: Ulreich – Hoogland (29 Kuzmanovici), Niedermeier, Maza, Molinaro (46 Boka) – Kvist, Gentner – Harnik , Hajnal (86 Okazaki), Torun – Cacau. Antrenor: Bruno Labbadia