A ieşit cazierul. Şi e curat!

Calificarea CFR-ului în grupele Champions League nu înseamnă numai performanţă sportivă, mîndrie naţională şi bunăstare financiară. Ci altceva, mult mai de preţ: credibilitate

Calificarea CFR-ului în grupele Champions League nu înseamnă numai performanţă sportivă, mîndrie naţională şi bunăstare financiară. Ci altceva, mult mai de preţ: credibilitate

Pentru că nu sînt din fire un tip suspicios, mărturisesc că nu-mi fac bine niciodată bănuielile în sport. Le admit pe unele, care au o argumentaţie solidă, dar chiar şi aşa îmi păstrez circumspecţia. Poate că iubesc prea mult sportul pentru a mă lăsa să cred că rezultatul de pe tabelă poate fi influenţat de ceva ilicit. Recunosc că, de multe ori, am picat de papagal.

8 trofee interne a cîştigat CFR în numai 5 ani

De-a lungul timpului, în jurul CFR-ului s-au ţesut greţoase pînze de păianjen. Cu fiecare trofeu aliniat în vitrina clubului nu se amplifica neapărat prestigiul unei grupări merituoase, ci creştea zumzetul acela al contestatarilor, care puneau totul pe seama uneltirilor posibile în campionatul românesc. Cabalele erau descrise cu lux de amănunt, personajele malefice se înşiruiau pe la oficiala din Gruia. Campionatele, cupele şi supercupele interne căpătaseră chip de aisberguri, cu partea luminată la suprafaţă, iar cealaltă, întunecată, ucigătoare şi, evident, mult mai mare, undeva în adîncurile nevăzute. Arbitrii prietenoşi, adversarii mereu mai puţini decît cei 11 trecuţi oficial pe foaia de joc, amicii de la Ligă şi FRF erau laitmotivele fiecărei victorii.

1 e numărul dublelor de calificare reuşite pînă în acest an de CFR

Le-am luat de fiecare dată cu titlu de inventar. Dar nu neg că, din momentul în care performanţele interne nu erau confirmate în Europa, ceva m-a făcut să privesc CFR cu circumspecţia cu care merg printr-o piaţă aglomerată. Cu zîmbetul pe buze, dar cu mîna la buzunar. Argumentul meu era acela că proiectul domnilor Paszkany şi Mureşan rodea numai acasă, iar afară nu se întîmpla mai nimic. Victoria de la Roma devenise excepţia ce confirma regula pustiului european. O sinngură calificare în grupe, cu Sarajevo, restul invitaţii de participare pe punctele obţinute de alţii. Nici o ieşire din grupele Champions spre primăvară, aşa cum făcuse Urziceniul, sau din cele ale UEFA, cum izbutise de cîteva ori Steaua, o dată chiar şi Dinamo. Plus ruşinea cu Anorthosis.

0 calificări în primăvara europeană are CFR în palmares, după ce a evoluat de 3 ori în faza grupelor Champions sau UEFA League şi de fiecare dată a terminat pe ultimul loc

De aceea, demersul de anul acesta, cînd CFR-ul a luat primul titlu neurmat de calificarea din oficiu în competiţia supremă a cluburilor, echivala, pentru mine, cu un certificat de autenticitate. Adicătelea, două tururi preliminare, cu adversari pămînteni. Dacă baţi Steaua şi Vasluiul în campionat, mi-am zis, de ce să nu faci acelaşi lucru cu Liberec sau Basel? Sau, cu alte cuvinte, de ce Vasluiul să poată elimina anul trecut pe Sparta Praga, de ce Rapid să scoată pe Feyenoord sau de ce Steaua să treacă de Galatasaray, de Standard Liege sau, mai înainte, de Servette Geneva şi tu, CFR, produsul aceluiaşi campionat, să nu o poţi face?

Ei bine, vişiniii din Gruia au făcut-o. Şi nu oricum, ci cîştigînd toate cele 4 partide ale preliminariilor, două cu Liberec, două cu Basel. Au strîns puncte pentru ei, dar şi pentru alţii din România, au intrat în grupele Champions League prin propriile forţe, dar, cel mai important, şi-au scos cazierul european. Cel care, curat fiind, conferă decoraţia supremă în sport: credibilitatea!