Echipa felină

Rusia a fost prima care a impresionat la acest turneu final. Are multe dintre elementele Rusiei lui Hiddink, cea care ajungea în semifinalele precedentului bal european, dar acum este Rusia lui Advocaat. Oficialii de la Moscova nu au greşit atunci, în mai 2010, cînd, după eşecul dureros din preliminariile pentru Africa, au înlocuit un olandez celebru cu alt olandez celebru.

Filosofia jocului adusă de un batav nu se schimba. Mai mult, Dick era mai bine integrat în peisaj. El nu-l cunoştea pe Abramovici, precum Guus, ci întreg fotbalul rus. Că doar cîştigase cu Zenit, în 2008, Cupa UEFA. Astfel că mutarea asigura continuitatea.

Prima mea grijă a fost să nu bulversez tot ce se făcuse bine, povestea Advocaat la un an după numire. Acel eşec la Mondiale nu fusese decît un accident. Eu ştiam asta. Şi mai ştiam ceva extrem de important. Că trebuia să reuşesc să unesc cele două grupuri dominante de la naţională: băieţii de la Zenit şi cei de la ŢSKA, care se luptau mereu între ei în competiţia internă. Simbioza dintre curente nu înseamnă partajare însă. Vineri seară, la Wroclaw, Rusia a însemnat 70% Zenit. Malafeev, portarul, Aniukov, Denisov, Şirokov, Zirianov, Kerjakov şi Arşavin, ultimii reveniţi în Rusia, de la Sevilla, respectiv Arsenal doar pentru a juca în mod constant şi pentru a prinde din nou echipa la Euro. Pe acest schelet, Dick a pus stoperii lui ŢSKA, un fundaş stînga, Jirkov, cel mai scump jucător rus, cumpărat de Chelsea şi revenit şi el în Orient (la Anji) şi noul star, Dzagoev, tot de la ŢSKA.

Principiile de joc au rămas intacte. 4-1-4-1, ca sistem iniţial de joc. Un presing sufocant, distanţe mici între linii, alergătură cît cuprinde pentru recuperarea balonului, apoi reacţie de echipă felină aruncîndu-se spre poarta adversă. Responsabilizarea suplimentară a lui Arshavin, prin încredinţarea banderolei, transformarea lui Jirkov în fundaş lateral din mijlocaş stînga şi miza pe tînărul Alan Dzagoev au fost mutările suplimentare. Schimbări mici, dar esenţiale pentru a produce prima reprezentaţie de gală, contra Cehiei, vineri seară. Un 4-1 care a venit după o furtună fotbalistică, după o cavalcadă de ocazii la poarta lui Cech. O simfonie în viteză amintind, cert, de echipa din 2008, dar, mai cu seamă, de Sbornaia lui Lobanovski, nu doar cea naţională, ci mai ales cea de la Kiev. Cu Arşavin-Belanov, cu Kerjakov-Blohin sau cu Zavarov-Şirokov. Felinele de la mijlocul anilor ’80.