Doi oameni ce nu merită umbra

Succesul Stelei creează inechităţi. Lumina puternică a calificării în primăvara europeană trimite nedrept în umbră două personaje. Hai să nu le uităm, pentru că nu merită!

Succesul Stelei creează inechităţi. Lumina puternică a calificării în primăvara europeană trimite nedrept în umbră două personaje. Hai să nu le uităm, pentru că nu merită!

Primul este Viorel Hizo. Antrenorul Vasluiului nu a triumfat miercuri seară din cauza lui. Pentru că a urcat ştacheta performanţei acelei echipe pînă la pragul pe care el însuşi nu l-a mai putut depăşi. Dacă nu credeţi, reamintiţi-vă unde era trupa moldavă la reînvestirea sa. Undeva pe la mijlocul clasamentului Ligii 1, cu zero la adevăr, eliminată din Cupa României şi, cel mai important, afară din Europa. Se întîmpla anul trecut prin septembrie.

Azi, în miez de decembrie, Vasluiul îşi linge rănile după un an calendaristic în care s-a bătut pînă în ultimele etape pentru titlu, în care a intrat în premieră în grupele Europa League şi unde a cîştigat 6 puncte mai grele decît oricare altele pentru că au fost obţinute în faţa unor adversari cu ştaif: Sporting Lisabona, Lazio, FC Zurich. Nota bene, în condiţiile în care n-a beneficiat de nici un transfer. A trebuit să suporte plecările unor titulari precum Costly sau Kuciak şi, în cazul meciurilor decisive, suspendările sau accidentările altor jucători importanţi ca Papp, Cînu, Wesley, Temwanjera, Sînmărtean sau Cerniauskas. Cu Sparta Praga a mers, cu elveţienii n-a mai ţinut. Dar asta nu trebuie să ne facă să uităm tot ce a izbutit cel mai longeviv tehnician din Liga 1. Jos pălăria, domnule Hizo!

Cel de-al doilea ne priveşte de la distanţă. Astă-primăvară, cînd spera că, măcar în criză de rezultate şi de proiecte, Federaţia îi va propune serios postul de slecţioner, Cosmin Olăroiu s-a hotărît să mai ajute o dată Steaua. Fără bani, dezinteresat, doar pentru a-şi ajuta clubul la care a crescut. L-a sunat pe Becali după plecarea lui Cîrţu şi l-a anunţat că va prelua echipa pentru ultimele etape. Era momentul în care roş-albaştrilor le făcea cu ochiul locul 7, iar adversara din semifinalele Cupei era acea formaţie, FC Braşov, care tocmai le dăduse 3 boabe în Ghencea. S-a pus pe treabă, şi-a asigurat poziţia de Europa League încă din campionat, iar apoi a dat marea lovitură în finala Cupei, învingîndu-şi chiar marea rivală, Dinamo.

Apoi a plecat la cămilele lui. Avea de început un alt proiect, de astă-dată pe bani grei. A luat-o pe Al Ain din Emirate, care abia se salvase de la retrogradare, şi acum s-a cocoţat cu ea pe primul loc. După ce a învins echipe antrenate de Maradona, de Vercauteren sau de Quique Sanchez Flores, colegii lui de competiţie. Nici el nu merită o umbră atît de deasă, ci felicitările noastre transmise de la distanţă.