Altă viaţă

Stop! Hai să plecăm de aici! De la această echipă care dă semne că practică un joc care începe să semene cu fotbalul acela pe care-l vom privi din nou la televizor la vară, în Ucraina şi Polonia. De la încercarea noastră de a nu mai fi meschini, fricoşi, panicaţi. Preocupaţi doar să nu cumva să primim gol şi, dacă s-o putea, să păcălim la nesfîrşit viaţa marcînd la vreo bîlbîială a adversarului.

Stop! Hai să plecăm de aici! De la această echipă care dă semne că practică un joc care începe să semene cu fotbalul acela pe care-l vom privi din nou la televizor la vară, în Ucraina şi Polonia. De la încercarea noastră de a nu mai fi meschini, fricoşi, panicaţi. Preocupaţi doar să nu cumva să primim gol şi, dacă s-o putea, să păcălim la nesfîrşit viaţa marcînd la vreo bîlbîială a adversarului.

Aseară, la Altach, contra Greciei, naţionala României n-a scris vreo capodoperă calcistică, vorba maestrului Cosaşu. Dar a arătat o idee de abordare. Nu a mai lăsat acea impresie penibilă a jocului la ghici, la ce-o da Domnul, la întîmplare. Situaţie în care victoria se arată exact ca o recompensă atît de meritată.

Un început de meci plin de curaj şi de adrenalină şi o a doua repriză zburdalnică, în care am exersat contraatacul. Un presing înfipt mai adînc în terenul adversarului. O posesie mai consistentă. O distanţă mult mai mică între linii, graţie căreia pasele s-au legat mai bine. O poziţionare a întregului monom cu 20-30m mai aproape de poarta adversarului decît am izbutit în prima repriză cu Belgia. O linie de fund mai apropiată de centrul terenului decît de propriul careu. Astfel a apărut şi Bogdan Stancu în joc, baleind pe toată lăţimea terenului şi oferind centrarea de la primul gol.

Astfel am putut avea mai mulţi jucători în zona de finalizare. Astfel am putut trage la şi pe poartă încă din primele minute, nu abia după o oră de joc, ca la Liege. Astfel am avut o sumedenie de ocazii de gol, iar Bălgrădean mai nimic de apărat. Astfel nu ne-am mai bătut joc de o valoare de talia lui Torje şi tot astfel le-am oferit ocazia lui Tănase, Marius Niculae sau tînărului Chipciu să arate că sînt, într-adevăr, fotbalişti. Hai să plecăm de aici! Şi să nu mai zicem stop!