Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Bravo, Martinovici!

Imaginile Digi curg cu cinism. Un cretin pătrunde pe terenul de joc cu nonşalanţa unui alergător din parc. Stewarzii îl privesc ca pe un practicant de jogging. Pumnul cretinului pluteşte prin aer şi se înfige în urechea lui Galamaz. Înainte de cădere, stelistul primeşte şi flegma de dispreţ a nemernicului. Un trişor care nici măcar nu a avut decenţa smardoiului de a-l provoca la o luptă dreaptă, de a-i atrage atenţia că-l va lovi.

luni, 31 octombrie 2011, 12:41

Imaginile Digi curg cu cinism. Un cretin pătrunde pe terenul de joc cu nonşalanţa unui alergător din parc. Stewarzii îl privesc ca pe un practicant de jogging. Pumnul cretinului pluteşte prin aer şi se înfige în urechea lui Galamaz. Înainte de cădere, stelistul primeşte şi flegma de dispreţ a nemernicului. Un trişor care nici măcar nu a avut decenţa smardoiului de a-l provoca la o luptă dreaptă, de a-i atrage atenţia că-l va lovi.

Lumea celor care aveau altă treabă pe stadion, jucători, arbitri, antrenori, e şocată. Primul care reacţionează e sîrb, la dracu’! Novak Martinovici are prezenţă de spirit. Încearcă să-l oprească aşa cum poate. Îi dă un picior zdravăn din săritură, apoi, ca să-l stăvilească, îl ia la picioare. Vine şi Stanca, mai timid. În timp ce steliştii vor să-l oprească definitiv, ca nu cumva să mai fie vreo victimă, jucătorii Petrolului încearcă să-l protejeze pe agresor. Arbitrul intervine şi-i elimină pe Martinovici şi Stanca.

Răzvane, tu ştii ce spun. De aceea mă adresez doar lui Novak, pentru că el nu e de pe aici. Din această ţară în care noi, oamenii de rînd, plătim cu impozitele noastre forţele de ordine pentru a fi apăraţi. Din ţara asta în care jandarmul se întoarce cu spatele la agresor şi ceartă victima. Din România-n care 40% dintre cei care omoară pe şosele din culpă scapă fără o zi de puşcărie. Din ţara unde n-ai voie să-i bagi mîna în gît hoţului care-ţi intră-n casă de teama proceselor de tip aviatorul Iovan. Din spaţiul în care progenituri de Plăcintă calcă oameni cu maşina şi viaţa curge mai departe. Pentru ce ai făcut aseară, dă-mi voie să te felicit! Să-ţi spun un sincer Bravo! pentru că ai înţeles primul că locul în care te afli e o junglă în care cei plătiţi să ne apere ne rîd în nas, iar cei ce ne omoară se pregătesc să devină eroi.

Comentează