De ce îmi place acest Dinamo

Îmi place acest new-Dinamo. Îmi place pentru că aleargă. Pentru că figuranţii nu mai au loc în vestiar. Pentru că toată lumea participă la joc, de la bătrînul Dănciulescu la copilul Alexe, de la românul Munteanu la străinul Kone.

Îmi place acest new-Dinamo. Îmi place pentru că aleargă. Pentru că figuranţii nu mai au loc în vestiar. Pentru că toată lumea participă la joc, de la bătrînul Dănciulescu la copilul Alexe, de la românul Munteanu la străinul Kone.

Îmi place acest nou concept de echipă, dezbărat de tîmpenia atacului cu orice preţ, de nebunia neghioabă, folosită ca alibi al rezultatului negativ, a spectacolului cu orice preţ.

Îmi place să văd mai întîi siguranţă, iar Dinamo va începe uşor-uşor s-o arate. Iar apoi eficienţă, concretizată pe tabelă şi în clasament.

Îmi place să văd o echipă, oricare ar fi ea, jucînd nu numai cu picioarele şi mintea, ci şi cu sufletul. Numai că sufletul nu se cumpără, ci se formează în timp, de cînd copilul intră pe poarta stadionului pînă cînd ajunge senior. Iar la Dinamo se întîmplă acest lucru, de vreme ce Alexe, Liviu Ganea sau Dragoş Grigore ar putea avea legitimaţii vechi de Tînărul dinamovist, iar Torje, Cătălin Munteanu sau Dănciulescu respiră de ani buni în alb şi roşu.

Ceea ce a făcut Dinamo în această iarnă nu va avea, probabil, efect imediat. Regenerarea şi salubrizarea acestei echipe va fi o lucrare ce necesită timp, răbdare şi consecvenţă. O întreprindere ce are nevoie de o linie managerială clară şi inteligentă, scutită de imixtiunea acţionarilor care judecă mai degrabă sentimental. De aceea, singurul lucru care nu mi-a plăcut la sfîrşitul meciului din Regie a fost ştirea că Borcea a intrat la final în vestiar să promită nu-ştiu-ce.

Echidistanţa şi echilibrul lui Nicolae Badea mi se par mult mai indicate acum decît euforia celui care, purtat de valul iubirii lui de suporter împătimit, cere mereu să fie lăsat să se pregătească pentru Liga Campionilor. Acolo unde de fiecare dată merg alţii.

3 ocazii au avut studenţii în Regie, dar toate au venit din greşeli personale ale lui Dragoş Grigore, Rubio şi Bordeanu, nu din erori de sistem