Meritul sîrbului

Ştirea alăturată pare şocantă. Un străin, nu vreun stelist pînă la moarte, un fundaş, nu vreun atacant care să ia faţa celorlalţi cu golurile marcate, un jucător adus în Ghencea nu de la vreo echipă de top, ci de la Pandurii, o formaţie care se bătea la retrogradare, conduce detaşat în topul iniţiat de Gazetă în care fanii roş-albaştrilor au fost invitaţi să aleagă, virtual, căpitanul echipei.

Ştirea alăturată pare şocantă. Un străin, nu vreun stelist pînă la moarte, un fundaş, nu vreun atacant care să ia faţa celorlalţi cu golurile marcate, un jucător adus în Ghencea nu de la vreo echipă de top, ci de la Pandurii, o formaţie care se bătea la retrogradare, conduce detaşat în topul iniţiat de Gazetă în care fanii roş-albaştrilor au fost invitaţi să aleagă, virtual, căpitanul echipei.

Votul microbiştilor spune adevărata poveste a fotbalului. Nu doar acum, ci dintotdeauna. Cu siguranţă, Martinovici nu este nici cel mai talentat, nici cel mai tehnic, nici cel mai iute, nici cel mai puternic fotbalist al Stelei. Este însă, fără îndoială, cel care a arătat prin tot ce a făcut de cînd a ajuns în Ghencea că vrea cu adevărat. Că e dispus să strîngă din dinţi şi să treacă peste accidentarea din vară. Că nu e disperat văzîndu-l pe cel ce l-a adus, Victor Piţurcă, plecat de la echipă. Că e îndîrjit să se antreneze ca şi cum ar fi titular chiar atunci cînd era socotit al cincilea fundaş central din lot. Că e dispus să debuteze ca fundaş dreapta, doar pentru a prinde momentul în care să arate că alegerea lui n-a fost vreo eroare.

Cu asta i-a cucerit Martinovici pe fanii Stelei la nici jumătate de an de cînd a venit în Ghencea şi în numai 6 meciuri jucate. Cu rîvna aceea a sîrbului, a lui Mijatovici sau Sinişa, a lui Geaici sau Pixi Stoikovici, a celor care, pe oriunde au mers, au jucat ca şi cum s-ar fi născut acolo. Cu limbajul trupului şi fizionomia sufletului. Cu pasiune. Adică, exact cu ce vor fanii să vadă în primul rînd la unul de-al lor.