Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

CFR, echipă de uz intern

Deranjant nu e zeroul din dreptul şuturilor pe poarta Baselului într-un meci decisiv. L-a înregistrat şi Urziceniul în toamna trecută, la meciul de debut din Ligă, de la Sevilla. Supărătoare nu e nici pasivitatea unei echipe late din punct de vedere fizic şi concepţional. Se poate întîmpla cînd prinzi o zi mai proastă.

miercuri, 24 noiembrie 2010, 2:08

Deranjant nu e zeroul din dreptul şuturilor pe poarta Baselului într-un meci decisiv. L-a înregistrat şi Urziceniul în toamna trecută, la meciul de debut din Ligă, de la Sevilla. Supărătoare nu e nici pasivitatea unei echipe late din punct de vedere fizic şi concepţional. Se poate întîmpla cînd prinzi o zi mai proastă. Enervantă e însă repetabilitatea unor non-performanţelor europene în cazul CFR-ului. Echipa recordurilor de trofee pe termen scurt în Liga 1 nu e în stare să producă mai nimic atunci cînd iese în Europa. Staţi, nu săriţi! N-am uitat de victoria de la Roma, de egalul cu Chelsea sau de prestaţiile onorabile de la Londra sau Munchen. Dar nu discutăm despre impresii, ci despre rezultate. O luptă e doar o parte dintr-un război.

Prin eşecul din Elveţia, CFR rămîne singura noastră participantă în Champions League care nu a trecut vreodată în primăvara europeană. Steaua a făcut-o în 2006, Urziceniul anul trecut. Clujul din Gruia a mai irosit o şansă de a demonstra că ştie să întoarcă fotbalului românesc serviciul pe care acesta i l-a făcut atunci cînd a cîştigat puncte din UEFA pentru a trimite campioana ţării fără meci de baraj direct în grupele UCL. După suita de locuri 4 din Champions şi Europa League, 3 ani la rînd, CFR a arătat că nu e decît un proiect de uz intern, fezabil doar în condiţii strict româneşti. O fabrică de trofee acasă şi o singură calificare în lume: accesul în grupele Europa League după eliminarea bosniacilor de la Sarajevo. În rest, numai eşecuri şi un total de puncte UEFA care ne trimite, de la anul, înapoi la statutul de ţară fără echipă calificată direct în Liga Campionilor. Păcat de tot efortul Stelei, al Rapidului şi al lui Dinamo de acum 3-4 ani!

                

Comentează