Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Rapid Beton Giuleşti

Da, Oţelul ne face să ne frecăm la ochi. Cu fiecare etapă scursă, cu fiecare altă încercare la care dorim să o vedem cum reacţionează, trupa lui Dorinel Munteanu ne bagă tot mai adînc în pielea lui Toma Necredinciosul. Bifăm victoria cu Steaua, dar imediat ne mutăm pe Dinamo. Iese bine acolo, vrem mai departe cu Bistriţa. Iese şi acolo, şi în ce condiţii!, aşteptăm Mediaşul.

duminică, 24 octombrie 2010, 7:43

Da, Oţelul ne face să ne frecăm la ochi. Cu fiecare etapă scursă, cu fiecare altă încercare la care dorim să o vedem cum reacţionează, trupa lui Dorinel Munteanu ne bagă tot mai adînc în pielea lui Toma Necredinciosul. Bifăm victoria cu Steaua, dar imediat ne mutăm pe Dinamo. Iese bine acolo, vrem mai departe cu Bistriţa. Iese şi acolo, şi în ce condiţii!, aşteptăm Mediaşul. Şi uite aşa, Oţelul se fixează în frunte, pune şi o barieră de 4 puncte între ea şi primii urmăritori şi cu toate astea tot ne mirăm. De ce? Pentru că Galaţiul lui Dorinel are organizarea, are seriozitatea, are liniştea, însă parcă-i lipseşte acel strop de geniu care să ajute cînd munca nu va mai fi de ajuns.

Da, Vasluiul lui Viorel Hizo urcă, meci după meci, într-un clasament pe care impostorul Caro l-a dinamitat la debut cu o precizie de genist. A bătut campioana, s-a impus la Craiova. Are un antrenor care merită mult mai mult decît i-a oferit fotbalul românesc, are jucători de valoare, dar îi lipseşte ceva. Rigoarea. Cea care în Bănie s-a tradus printr-o statistică dură: 4-23 la şuturi, 2-9 la ocazii. Norocul te ajută, dar nu la infinit!

Da, Timişoara este neînvinsă. Şi are şi un joc spectaculos care scoate mereu în prim-plan glezna fină a lui Zicu. Showul se poartă însă alternativ la ambele porţi, iar asta produce, de regulă, daune în clasament. Atacanţii vînd biletele, dar defensiva obţine trofeele. Defensiva, adică ceea ce-i lipseşte Timişoarei.

Nu, Rapidul nu e lider. Dar le are pe toate. Şi organizare, şi spectacol. Şi atac, şi apărare. Şi salahori, şi genii. Şi pitici, şi masivi. Dă goluri şi din faze cursive, iar atunci cînd nu merge treaba îl pune la lucru pe cel mai bun pasator al campionatului, Spadacio, pentru a rezolva meciul dintr-o fază fixă. Una peste alta, vişiniii au arătat şi ieri, cu Sportul, că formează, la ora actuală, cea mai echilibrată, mai completă şi mai solidă echipă a campionatului. Beton!

Comentează