Lucrurile serioase se fac cu oameni serioşi

E timpul să discutăm despre lucruri serioase. Să vorbim mai puţin despre suporterii care văd blaturi cu pariorii cînd favoriţii le sînt bătuţi la fotbal, pe teren, în luptă dreaptă, aşa cum se întîmplă la Dinamo. Şi cu atît mai puţin despre acest patron de la Steaua căruia Dumnezeu i-a umplut buzunarele, dar în acelaşi timp i-a vidat căciula.

E timpul să discutăm despre lucruri serioase. Să vorbim mai puţin despre suporterii care văd blaturi cu pariorii cînd favoriţii le sînt bătuţi la fotbal, pe teren, în luptă dreaptă, aşa cum se întîmplă la Dinamo. Şi cu atît mai puţin despre acest patron de la Steaua căruia Dumnezeu i-a umplut buzunarele, dar în acelaşi timp i-a vidat căciula.

E timpul să vorbim despre Rapid. Un loc în care anii de şcoală ai lui George Copos au cîştigat lupta dură cu propriul instinct. În care educaţia primită l-a îndemnat să se abţină în a se crede şi antrenor, şi manager de fotbal şi să-şi vadă de misia sa de patron. Aşa Rapidul s-a reinventat cu Mircea Lucescu la sfîrşitul anilor ’90, aşa a făcut cea mai mare ispravă europeană cu Răzvan şi Dinu Gheorghe în 2006. Şi tot aşa a izbutit acum să-şi formeze o nouă echipă care are ca principală calitate că joacă fotbal. Cum? Cu un patron care a numit managerul, pe acelaşi Dinu Gheorghe, şi un manager care a ales antrenorul, pe Şumudică. Ordinea enervant de simplă şi dezarmant de logică a lucrului bine făcut în orice domeniu.

Nu vi se pare că atunci cînd joacă Rapidul ecranul pare mai luminos, mingea sare mai normal şi terenurile sînt mai line? Că sportul pe care-l privim seamănă din ce în ce mai mult cu ceea ce englezii sau spaniolii numesc fotbal? Vişiniii ajung la poarta adversarului într-o singură repriză mai des decît o face Steaua într-un tur de campionat, iar apărarea e atît de fermă încît oponentul ar da orice pentru a juca 10 meciuri contra lui Dinamo decît un sfert de oră în Giuleşti. Ca-ntr-o definiţie a fotbalului bine făcut.

Şi mai e timpul să vorbim despre Galaţi. Locul unde, anul trecut, pe Dorinel îl contestau nu numai galeria sau căpitanul Paraschiv, ci pînă şi furnalul de la Combinat. Munti a avut umilinţa de a răbda şi sprijinul nu doar onest, ci şi profesionist al lui Marius Stan. Din nou, un antrenor şi un manager. Despre Mittal n-am aflat nimic, pentru că în săptămîna asta nici măcar n-a trecut pe la antrenamente să-i vadă pe băieţi. Ce tîmpit!

P.S. Cînd am terminat de scris aceste rînduri, am aflat că George Copos şi-a revenit. S-a certat cu Dinu Gheorghe de la bani. Dacă nu se împacă minunea va dura în Giuleşti doar 9 etape.