Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Vladimir Meschinovici

Sîrbul a vrut să ucidă fotbalul şi era să se sinucidă. Dacă ultima impresie contează, Timişoara, aidoma preşedintelui Chivorchian, ar trebui să trăiască neîmplinirea acestui egal din Ghencea. După cum au stat lucrurile în ultimul sfert de oră, cam aşa ar fi, doar că meciul are 90 de minute, iar o treime din acestea, mai pe şleau o oră, Politehnica a arătat ca o echipă cu statură fotbalistică de liliputan.

duminică, 29 august 2010, 11:57

Sîrbul a vrut să ucidă fotbalul şi era să se sinucidă. Dacă ultima impresie contează, Timişoara, aidoma preşedintelui Chivorchian, ar trebui să trăiască neîmplinirea acestui egal din Ghencea. După cum au stat lucrurile în ultimul sfert de oră, cam aşa ar fi, doar că meciul are 90 de minute, iar o treime din acestea, mai pe şleau o oră, Politehnica a arătat ca o echipă cu statură fotbalistică de liliputan.

Vladimir Petrovici a fost un mare jucător sîrb care privea mai tot timpul spre poarta adversă. Un om de rafinament. Un creator. Aseară, în Ghencea, ca antrenor, n-a fost altceva decît un şofer de autocar, care a încercat să ciupească un punct întorcîndu-se în timp cu două decenii şi punîndu-şi echipa să se apere cu fundul în poartă şi 5 oameni în defensivă. Rezultatul? Timp de o oră, Timişoara n-a tras o dată la poartă şi nu şi-a creat vreo ocazie. Nici asta n-ar fi fost pînă la urmă foarte rău, dacă de cealalată parte adversarul nu ar fi mişcat. Numai că n-a fost aşa. Steaua a atacat, şi-a făcut rost de 3-4 situaţii de a înscrie şi a deschis scorul prin reuşita lui Păcurar.

12-0 pentru Steaua a fost raportul şuturilor la poartă după prima oră de joc

Meschinăria lui Petrovici era să o coste pe Timişoara. În faţa unei echipe decimate de accidentări şi epuizată fizic după calvarul de la Zurich, Poli a zburdat abia după ce sîrbul a catadicsit să nu mai surghiunească fotbalul şi să dea drumul pe teren fotbaliştilor. Zicu, Contra şi Maghera au schimbat imediat faţa unei formaţii a cărei frumuseţe a fost, mereu, exuberanţa. Cei trei au creat imediat panică în jumătatea Stelei, iar cifrele au basculat instantaneu. Bănăţenii au dominat finalul, dar au fost nevoiţi să se mulţumească cu un punct. Prea puţin pentru ultimul sfert de oră, dar şi prea mult după primele 60 de minute!

8-3 pentru Poli a fost raportul şuturilor după minutul 60


Steaua    parametru Timişoara

4    ocazii    2
15    şuturi la poartă    8
5    şuturi pe poartă    1

Comentează