Tata Tătă (2)

După un meci îngrozitor de slab în care doar şansa şi portarul au ţinut-o pe Steaua în viaţă, singurele rînduri care rămîn valabile sînt cele scrise după jocul din tur. La ei o ieşire pe centrare fără probleme, o degajare decisă sau un balon reţinut cu siguranţă trec mereu neobservate.

După un meci îngrozitor de slab în care doar şansa şi portarul au ţinut-o pe Steaua în viaţă, singurele rînduri care rămîn valabile sînt cele scrise după jocul din tur.

La ei o ieşire pe centrare fără probleme, o degajare decisă sau un balon reţinut cu siguranţă trec mereu neobservate. Zice-se, fac parte din fişa postului. Oamenii îşi mută imediat privirea către atacanţi, camerele TV îşi schimbă unghiul spre poarta adversă, ziaristul nu consemnează nimic în agendă.

Orice pas tremurat, orice minge bîlbîită, orice ezitare le sînt însă contabilizate. Greşelile care se lasă cu ocazii le sînt imediat taxate, iar erorile generatoare de goluri nasc luări de poziţie ce ne amintesc de epoca Inchiziţiei.

Aceasta este nedreapta soartă a portarului. Tătăruşanu a apucat s-o trăiască de nenumărate ori chiar dacă n-a împlinit 25 de ani. Tocmai de aceea, într-o seară în care titlurile virează către o mulţime de jocuri de cuvinte derivate din numele lui Bogdan Stancu, am să propun un altul. Cel al goal-keeperului care a păzit Steaua aşa cum un tată îşi apără pruncii. Căci fără cele 3 intervenţii miraculoase ale lui Ciprian, eurogolul Motanului nu mai era superbul gol al victoriei, ci doar cel de onoare.

PS: Prestaţia lui Ciprian de aseară m-a scutit să mai scriu încă un text pe aceeaşi temă. Felicitări, Tătăruşanu!