Un meci peste un întreg sezon: Universitatea Cluj – Steaua 1-2!

Cu un stil complet schimbat, Steaua a cîştigat atît la rigoare în defensivă, cît şi la creativitate în ofensivă. Lăsăm deoparte dictonul care spune că în fotbal joci cît te lasă adversarul. Este perfect adevărat, doar că anvergura Universităţii Cluj o vom putea calcula abia peste cîteva etape. Ce rămîne este senzaţia de lucru temeinic pe care Piţurcă o exersează acum în Ghencea.

Cu un stil complet schimbat, Steaua a cîştigat atît la rigoare în defensivă, cît şi la creativitate în ofensivă. Lăsăm deoparte dictonul care spune că în fotbal joci cît te lasă adversarul. Este perfect adevărat, doar că anvergura Universităţii Cluj o vom putea calcula abia peste cîteva etape. Ce rămîne este senzaţia de lucru temeinic pe care Piţurcă o exersează acum în Ghencea.

Există o filosofie
De foarte multe ori, de la vorbă la faptă distanţa e uriaşă. Nu şi în cazul noii Stele. Chiar dacă n-a cuvîntat oficial pînă acum, Piţurcă a desenat planul de reconstrucţie şi prototipul prezentat în prima etapă urmează schiţa. S-a anunţat schimbarea conceptului tactic dintr-un fotbal bubuit şi întîmplător într-unul aşezat, în care mingea să circule mai mult şi mai repede. Şi aşa a fost. Faţă de media din campionatul trecut, care o plasa pe loc retrogradabil la baloane jucate, Steaua a făcut la Cluj cel mai bun joc de posesie din ultimul an. Şi nu oricum, ci cu o creştere a vitezei de joc provenită din numărul superior de pase rapide.

Atacuri moi
Posesia nu înseamnă întotdeauna şi garanţia reuşitei ofensive. E însă o cale mai migăloasă şi mai spectaculoasă de a ajunge la poarta adversă. Aici, Steaua n-a excelat la Cluj. A marcat de două ori, şi-a mai creat 3 situaţii, dar n-a lăsat urmele unei furtuni devastatoare la poarta lui Matache. Totuşi, faţă de media sezonului trecut, a ajuns mult mai des cu mingea în careul advers şi a expediat mai multe şuturi la poartă. Nu şi cadrate însă.

Apărare fermă
Chiar dacă munca lui Piţurcă s-a axat pe schimbarea stilului în unul mai plăcut ochiului şi mai apropiat de tradiţia Stelei, amprenta cea mai puternică şi-a pus-o deocamdată pe disciplina şi rigoarea defensivă. Aici, echipa şi-a crescut enorm siguranţa faţă de media sezonului trecut, datorită unui cuplu de fundaşi centrali mai solid, graţie prezenţei lui Stoica în faţa lor, dar şi a unei atitudini generale a jucătorilor, dispuşi să alerge enorm pentru a recupera mingea imediat după ce ea era pierdută. Adversarul şi-a creat de 3 ori mai puţine ocazii şi a tras de 5 ori mai puţin la poartă.