Învăţăturile Mondialului
La final de summit planetar, rămînem cu cîteva tendinţe care vor influenţa fotbalul în următorii 4 ani
La final de summit planetar, rămînem cu cîteva tendinţe care vor influenţa fotbalul în următorii 4 ani
1. Grupul, nu vedeta
Înaintea startului, Mondialul a baleiat între două întrebări. Va face performanţă Spania pe scheletul Barcelonei, dar fără Messi? şi Va izbuti Messi să ducă Argentina la titlu fără colegii lui de la Barca, Xavi, Iniesta, Busquets ş.a.? Răspunsul nu mai e greu de dat acum, iar concluzia e una singură: în fotbalul anului 2010, echipa e mai importantă decît starul, iar acest turneu final a demonstrat că dacă grupul nu e foarte puternic, atunci Messi, Kaka, Rooney, indiscutabil nişte superfotbalişti, pleacă devreme, trişti şi fără gol acasă. În vreme ce Xavi sau Iniesta, Sneijder sau Robben, Schweinsteiger sau Muller, Forlan şi Suarez rămîn pînă în ultima zi pentru a-şi juca soarta.
E firesc să fie aşa pentru că, de la origini şi pînă azi, fotbalul nu e un sport individual, ci unul de echipă
Gică Popescu
2. Cel puţin 3 guri de foc
Majoritatea echipelor de la acest turneu final au folosit modulul 4-2-3-1. Aş îndrăzni să spun chiar şi Spania, care în dinamica jocului i-a păstrat mereu pe Xavi Alonso şi pe Busquets în spatele liniei miraculoase formate din Xavi, Iniesta, Pedro şi Villa şi a trecut la un 4-3-3 adevărat abia după intrarea lui Fabregas. În lipsa unor jucători cu calitatea noilor campioni mondiali, 4-2-3-1 rămîne formula cea mai echilibrată, dar care dă randament cu jucători de atac care să aibă obligatoriu calitate de finalizatori. După modelul Mourinho la Inter, cel care i-a folosit pe atacanţii Eto’o şi Pandev pe laturile terenului, aşa au procedat şi cei care au atins fazele înalte ale competiţiei. Germania, cu careul Klose, Podolski, Ozil, Muller. Olanda cu Van Persie, Kuyt, Robben, Van Persie. Urugauyul a început competiţia cu numai doi atacanţi, Forlan şi Suarez, dar a început să cîştige abia după ce a fost introdus Cavani şi transformat Forlan într-un volante pe tot frontul ofensiv. Cu rolul despre care vorbeam: creator, dar şi marcator.
3. Ofensiv? Defensiv? Nu, echilibrat!
Aidoma Barcelonei, frumoasa Spanie a cîştigat titlul mondial cu mingea la picior. Atacînd mereu, într-un fotbal pozitiv, de posesie, plăcut ochiului. Cu toate acestea e campioana care a marcat cel mai puţin în istoria Cupelor Mondiale, doar de 8 ori. În schimb, este echipa cu cea mai mică medie de goluri încasate: doar două în 7 meciuri! Ştiţi vorba, atacanţii vînd biletele, apărările fac rezultatul. La extrema cealaltă, Argentina, cu superatacanţi în lot, Messi, Higuain, Tevez, Milito, ş.a. a marcat mult, dar a fost singura echipă cu pretenţii care a folosit un singur mijlocaş central cu sarcini defensive. Germania a prins-o descoperită, i-a dat 4 boabe şi a trimis-o acasă. Concluzia e una singură şi a fost rezumată de Ady Roxbourgh, şeful grupului tehnic al FIFA: Cea mai bună echipă nu e nici aceea care atacă, nici aceea care se apără şi contraatacă, ci cea care reuşeşte să găsească echilibrul. Dozajul optim între rigoarea defensivă şi creativitatea ofensivă.