Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Poveşti cu băieţi răi

Eroii Mondialelor nu sînt doar Feţii-Frumoşi, ci şi Balaurii. Prima veste proastă din zona fotbalistică a Africii de Sud a sosit vineri seară de la Cape Town, acolo unde Nicolas Lodeiro a devenit cel dintîi jucător eliminat la acest turneu final. A intrat în minutul 62, a luat primul galben după 180 de secunde, pentru ca după numai alte 18 minute să fie expulzat, pentru un al doilea galben văzut ca urmare a unei intrări dure la Sagna. Are 21 de ani şi joacă, rar, e adevărat, la Ajax Amsterdam.

sâmbătă, 12 iunie 2010, 11:37

Eroii Mondialelor nu sînt doar Feţii-Frumoşi, ci şi Balaurii. Prima veste proastă din zona fotbalistică a Africii de Sud a sosit vineri seară de la Cape Town, acolo unde Nicolas Lodeiro a devenit cel dintîi jucător eliminat la acest turneu final. A intrat în minutul 62, a luat primul galben după 180 de secunde, pentru ca după numai alte 18 minute să fie expulzat, pentru un al doilea galben văzut ca urmare a unei intrări dure la Sagna. Are 21 de ani şi joacă, rar, e adevărat, la Ajax Amsterdam.

Recordul lui Batista
De ce nu mă miră faptul că primul cartonaş roşu al Mondialelor a fost încasat de un uruguayan? Aţi ghicit, evident. Pentru că istoria Cupelor Mondiale începe cu Uruguayul nu numai la titluri cucerite, ci şi la rapiditatea cu care jucătorii au plecat la cabine. Recordul e deţinut de Jose Batista, fundaşul care, în secunda 55 !!! a jocului cu Scoţia de la Campionatul Mondial din Mexic 1986, a fost eliminat de francezul Joel Quiniou. Omul începuse hotărît jocul, atît de decis încît s-a năpustit cu picioarele pe tibiile roşcovanului Strachan. Eroii nu sînt doar cei pozitivi, astfel încît Batista va rămîne probabil mult timp bornă de referinţă la capitolul fast expulsion.

Jean al nostru
Dacă nu credeţi, spuneţi repede ce ştiţi despre prezenţa lui Jean Vlădoiu în fotbalul nostru? Aşa e că aţi uitat că a participat nu doar la Mondialul american, ci şi la Euro ’96? Aşa e că nu mai ştiţi că a jucat de 28 de ori sub tricolor şi că a marcat două goluri? Că a dat 10 goluri în Bundesliga şi că a fost golgeterul Diviziei A în 1996? Prima idee care vă vine cînd îi auziţi numele e că a fost eliminat după numai 3 minute la Silverdome Pontiac din Detroit pentru o intrare dură la elveţianul Ohrel.

Am provocat prima eliminare
România a punctat la acest capitol al eliminărilor încă de cînd a coborît de pe Conte Verde. Istoria va reţine că primul jucător trimis la vestiare, dacă or fi fost pe atunci, e un peruan, Placido Galindo, eliminat în minutul 70 al primului meci al nostru la Mondiale: în 1930 la Montevideo.

Cum şi cînd au apărut cartonaşele
Cartonaşele colorate n-au însoţit fotbalul din cele mai vechi timpuri, ci au apărut abia la CM 1970. Pînă atunci arbitrii avertizau sau eliminau jucătorii prin vorbe şi gesturi, de multe ori iscîndu-se confuzii. Aşa cum s-a întîmplat la World Cup 1966, cînd, după sfertul Anglia – Argentina, disputat pe Wembley, ziarele au scris că Bobby şi Jack Charlton fuseseră avertizaţi de arbitrul Rudolf Kreitlein. Sir Alf Ramsey, selecţionerul englez, a contestat decizia şi a cerut lămuriri la FIFA, moment în care şeful arbitrilor, Ken Aston, (fost militar de carieră, profesor şi inovator în domeniul arbitrajului internaţional, a început demersurile pentru a introduce un cod clar şi colorat pentru cele două momente ale jocului. Aşa a apărut cartonaşul galben pentru avertisment şi cel roşu pentru eliminare.

Şi zeii au fost oameni
Dar, pentru final, să ne întoarcem la eliminarea lui Batista din 1986. Era ultimul meci al grupei şi Uruguay avea nevoie de egal cu Scoţia pentru a merge mai departe. Britanicii erau obligaţi să cîştige ca să nu plece acasă. Şi ce ajutor mai mare se putea ivi decît un adversar în minus timp de 90 de minute. S-a terminat însă 0-0, cimpoierii au părăsit ruşinos turneul final, iar antrenorul lor, care nu fusese în stare să cîştige în 11 contra 10, a fost demis. Numele lui: Alex Ferguson. Viitoarea destinaţie: Manchester United. Perioada mandatului: 6 noiembrie 1986 pînă în prezent!

Comentează