Top 3 plus 2

Mondialul pare a fi o afacere în trei. Eu văd şi alte două echipe capabile de triumful suprem. Casele de pariuri le dau favorite cam în această ordine: Spania, Brazilia, Argentina. Microbiştii au cam aceeaşi părere. Specialiştii din întreaga lume par dispuşi să facă prinsoare că una din cele 3 puteri extraterestre va pune mîna pe Cupa Jules Rimet. Pentru că rămînem pămînteni, trebuie să admitem că fiecare are puncte forte, dar şi slăbiciuni.

Mondialul pare a fi o afacere în trei. Eu văd şi alte două echipe capabile de triumful suprem

Casele de pariuri le dau favorite cam în această ordine: Spania, Brazilia, Argentina. Microbiştii au cam aceeaşi părere. Specialiştii din întreaga lume par dispuşi să facă prinsoare că una din cele 3 puteri extraterestre va pune mîna pe Cupa Jules Rimet. Pentru că rămînem pămînteni, trebuie să admitem că fiecare are puncte forte, dar şi slăbiciuni.

SPANIA

Plus
Regina ultimilor doi ani. Titlul european cucerit la Viena în 2008 şi parcursul ulterior din preliminarii, cu 10 victorii din tot atîtea meciuri, au adăugat valorii incontestabile a jucătorilor şi mantia protectoare a încrederii.

Stilul de joc. E echipa cu cea mai clară filosofie pe teren. Ceea ce a iniţiat Luis Aragones a fost continuat de Vicente del Bosque. Acea permanentă posesie, numită de cronicarii spanioli Tiki-Taka, acel crescut spirit ofensiv au devenit branduri uşor de citit, dar dificil de contracarat.

Surpriza Pedro. Într-o echipă aproape neschimbată, noutatea aduce plus-valoare. Aripa Barcelonei, Pedro Rodriguez, e o altă gură de foc apărută lîngă cele deja existente. Ce-l recomandă? Cele 12 goluri marcate în ultima ediţie de Champions League şi faptul că e unicul fotbalist de pe planetă care a înscris în toate cele 6 competiţii din sezonul acesta. De ce n-ar urma a 7-a?

Minus
Starea de favorit. La Roja simte presiunea acum, cînd majoritatea o creditează cu prima şansă. În Austria şi Elveţia fuseseră outsideri.
Accidentările. Fabregas, fractură de tibie pe 31 martie, Iniesta, ruptură la coapsă, şi Fernando Torres, operat la genunchi pe 18 aprilie, vor reveni după lungi perioade de inactivitate.

Traseul. În optimi poate da de un adversar tare: Brazilia, Portugalia sau Coasta de Fildeş, sperietorile din Grupa G

ARGENTINA

Plus
Lotul. E, cu siguranţă, naţionala cu cele mai multe individualităţi. Cambiasso, Zanetti, Riquelme, Aimar, Lisandro Lopes, Gago sau Gabi Milito n-au avut loc în lotul ales de Maradona. Ce aruncă ei n-ar putea să ne lase nouă?

Tradiţia. Argentina e obişnuită cu marile competiţii. A cîştigat Cupa Mondială în ’78 şi ’86 şi a mai jucat o finală în ’90. Are în palmares ultimele două titluri olimpice (Atena 2004, Beijing 2008). Şi Messi a fost pe acolo.

Minus
Identitatea în joc. Ce are din plin Spania îi lipseşte Argentinei. Maradona n-a fost capabil să imprime un stil propriu echipei, care, mai mult, era să rateze şi calificarea la turneul final.

Mexico ’70 a fost ultimul turneu final mondial la care nu a participat Argentina

Defensiva. Chiar dacă are jucători cu nume în apărare, ca Samuel, De Michelis, Heinze, plus şi Mascherano în faţa lor, trupa biancocelesta a primit 19 goluri în cele 11 meciuri disputate anul trecut. Rămîne cum am stabilit: atacanţii vînd biletele, dar defensivele fac rezultatul!

BRAZILIA

Plus
Rigoarea. Ceea ce n-a avut cea mai frumoasă echipă a Braziliei, cea din ’82, disciplina, pare să fie ofranda adusă de selecţionerul Dunga celei mai titrate selecţionate din lume. La care se adaugă constanţa celui mai bun portar al momentului: Julio Cesar

Flancul drept. Zici Maicon, mai pui Dani Alves, amîndoi în dreapta, titular sau rezervă, într-o morişcă menită să desfacă şi cele mai organizate defensive. Beton!

Oamenii de atac. Kaka e piatra de temelie, Robinho a început să capete ceva din înfăţişarea lui Pele, Luis Fabiano e golgeterul Sevillei, Nilmar, Grafite şi Julio Baptista pot marca oricînd.

Minus
Parcursul greu. Face parte din Grupă Morţii, ca pe vremuri la Guadalajara, cu Portugalia şi cu Coasta de Fildeş, iar cine iese din acest malaxor e posibil să dea nas în nas cu Spania.

Flancul stîng. Dacă pe dreapta nu v-aş recomanda să încercaţi, în stînga Brazilia nu pare a mai fi o forţă. Bastos, mijlocaş ofensiv la Lyon, joacă fundaş stînga la selecao. Poftiţi, vă rog!

PARIURILE MELE
Alături de cele 3, mie îmi fac cu ochiul altele două: Anglia şi Olanda. Aş paria pe ele aşa cum am făcut înainte de Euro 2008. Atunci am ales Spania şi nu mi-a părut rău. Nu ştiu dacă îmi iese şi acum, dar voi încerca şi-mi voi explica decizia

ANGLIA

Plus
Selecţionerul. E pentru prima oară de la Sir Alf Ramsey încoace (poate cu excepţia Robson, care a pierdut la penaltyuri în semifinalele CM Italia’ 90) cînd naţionala are un superantrenor. Capello a adus rigoarea catenaccio-ului în fotbalul lui kick and run şi seriozitatea într-o lume care aparţinea mai degrabă Victoriei Beckham sau lui Coleen Rooney decît a soţilor lor.

Mijlocul. Spune-mi ce mijlocaşi centrali ai ca să-ţi spun cine eşti!, e o vorbă a bătrînilor fotbalului. Gerrard plus Lampard e suficient? E aproape perfect!

Puncherul. Rooney s-a accidentat la Euro 2004 cînd Anglia se pregătea să decoleze. Rooney a fost păcălit să ia roşu de prietenul Cristiano Ronaldo în 2006 şi Anglia a plecat acasă. Rooney n-a jucat în meciul de coşmar cu Croaţia (2-3) de pe Wembley şi Anglia n-a mers la Euro 2008. Rooney joacă acum, e mai matur şi în formă.

Publicul. În afara celor peste 50.000 de turişti englezi care au anunţat că merg în Africa de Sud, mulţi dintre localnici sînt fani declaraţi ai Albionului. Cum ar spune rapidiştii, sîntem peste tot acasă!.

Minus
Defensiva. E singurul şantier mai întîrziat decît cel al stadioanelor. Capello e ca meşterul Manole: cînd pare să fi construit îi mai cade o piatră de temelie. Ultimul forfait: Rio Ferdinand. Unde mai pui că portarii lor par a avea contract cu clinicile de cardio-vasculare. Robert Green n-a rupt gura tîrgului la West Ham, Joe Hart e titularul lui Birmingham City şi atît, iar veteranul James (39 de ani) a luat o căruţă de goluri în poarta lui Portsmouth. Şi pe deasupra i se mai zice şi David, Calamitate James. Oare de ce?

Presiunea mediatică. Aşteptarea de 44 de ani de la unicul titlu, cîştigat în 1966, a produs suficienţi nervi ca să detoneze o bombă atomică. Întrebare pentru tricolori: aţi vrea să aveţi rezultatele voastre şi presa englezilor?

OLANDA

Plus
Au dat în pîrg. În sfîrşit, două generaţii de aur la nivel de juniori au ajuns la maturitate sportivă! Snejder (25 ani), Van der Vaart (27), Van Persie (27), Huntelaar (27), Robben (26), Heitinga (27) s-au copt şi aşteaptă acum să facă dovada uriaşului lor talent

Superatac. Selecţionerul Bert van Maarwijk a modificat aşezarea istorică a Olandei (4-3-3) într-un 4-2-3-1 în care cei 4 din faţă pot fi oricînd letali. Cum care 4? Snejder, Van der Vaart, Van Persie şi Kuyt, că Robben e în continuare suspendat. Dar Huntelaar, dar Babel, dar Affelay? Asta da, forţă ofensivă!

Minus
Portarul. Van der Sar s-a retras şi a venit rîndul eternei rezerve, Stekelenburg, să iasă la rampă. E momentul cînd unora le tremură chiloţii.
Orgoliile. Într-un lot atît de valoros, anunţul primului 11 poate crea dezbinare. De modul cum van Maarwijk va izbuti să gestioneze vestiarul va depinde soarta unei selecţionate care la mijlocul anilor ’70 a făcut două finale superbe de Mondial fără să cîştige vreuna. A sosit timpul?