Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Andrei Vochin analizează jocul Bosniei după amicalul cu Germania » Tari cu cei slabi, slabi cu cei puternici

Bosniacii şi-au arătat din nou limitele. Sînt spectaculoşi cu toată lumea, dar deocamdată fac rezultate doar cu cei din lumea a treia. Granzii nu-i iartă. Coroborate, amicalele noastre, din Ucraina şi Austria, şi cel al Bosniei, de aici, din Frankfurt, contra Germaniei, ne întăresc convingerea că fiecare zi în plus pînă la startul preliminariilor e un dar al lui Dumnezeu pentru microbistul român. Avem nevoie de timp. Noi şi echipa noastră.

vineri, 4 iunie 2010, 8:22

Bosniacii şi-au arătat din nou limitele. Sînt spectaculoşi cu toată lumea, dar deocamdată fac rezultate doar cu cei din lumea a treia. Granzii nu-i iartă. Coroborate, amicalele noastre, din Ucraina şi Austria, şi cel al Bosniei, de aici, din Frankfurt, contra Germaniei, ne întăresc convingerea că fiecare zi în plus pînă la startul preliminariilor e un dar al lui Dumnezeu pentru microbistul român. Avem nevoie de timp. Noi şi echipa noastră.

Miercuri seară, pe CommerzBank Arena, trupa lui Safet Susici s-a redefinit, aşa cum am văzut-o în ultima campanie de calificare. Spectaculoasă, cu jucători de atac deseori sclipitori, cu o filosofie ofensivă pronunţată, cu agresivitatea genetică a popoarelor care-o compun ca naţie, croaţi, musulmani şi sîrbi (ordinea e alfabetică, pentru ca să nu mai creăm şi noi vreun alt conflict în zonă), dar şi cu o mulţime de slăbiciuni, care i-au minat în dese rînduri rezultatul final.

Cît valorează starurile
Edin Dzeko (24 ani, Wolfsburg) 25 mil.*
Zvjezdan Misimovici (27 ani, Wolfsburg) 14,5 mil.
Miralem Pjanici (20 ani, Lyon) 12,5 mil.
Vedad Ibisevici (25 ani, Hoffenheim) 8,5 mil.
Sejad Salihovici (25 ani, Hoffenheim) 7,5 mil.
* sumele sînt exprimate în euro/cotaţii conform site-ului transfermarkt.de

Ce au bun
1. Jucători cu personalitate
Dzeko şi Misimovici (Wolfsburg), Ibisevici şi Salihovici (Hoffenheim), Pjanici (Lyon). Cei 5 din faţă, adică, arată că nu întîmplător sînt fotbalişti de bază în campionatele Germaniei şi Franţei. Primul, starul echipei, golgeterul lui Wolfsburg, campioana de anul trecut, a ajuns la o cotă de piaţă de 40 de milioane de euro. El e vîrful împins, longilin (peste 1,90 m) şi extrem de oportunist. La Frankfurt a marcat fără să vrea, doar presîndu-l pe Lahm. Ceilalţi 4 formează o linie în spatele său, sînt extrem de mobili şi de tehnici, astfel încît pot deveni, în dinamica jocului, cu uşurinţă, şi play-makeri, şi finalizatori.

66 de mingi a jucat Pjanici, cele mai multe din toată echipa

2. Agresivitate
Cu Germania, în faza defensivă, s-au aşezat în propriul teren cu 4 fundaşi, un singur închizător, Rahimici de la ŢSKA Moscova, linia de 4 descrisă mai sus şi Dzeko, pasiv, undeva la centru. Împinşi din spate de stoperul şi căpitanul Spahici (Montpellier), rău ca un cîine de pază, bosniacii îşi atacă adversarul intrat în zonă cu ferocitate. Multe baloane sînt astfel cîştigate undeva la 40 de metri de poarta lui Hasagici.

3. Contraatac
Pare arma lor de bază. Imediat după ce capturează mingea, cei 5 din faţă, ajutaţi şi de fundaşii laterali, dezvoltă contraatacul, profitînd de viteza şi de tehnica fiecăruia. Pe spaţii mari sînt neiertători.

Ce au rău
1. Replierea
Atraşi de jocul ofensiv, bosniacii nu se asigură pentru eventualitatea în care pierd mingea. Miercuri seară, în special pe flancul drept apărat de Jahici (AEK Atena), acolo unde acţiona Podolski, a fost deranj mare, pentru că fundaşul nu a fost ajutat de nici un mijlocaş şi, în plus, mai pleca şi el la atac. De asemenea, în zona centrală, Pjanici l-a lăsat singur deseori pe Rahimici, motiv pentru Ozil să speculeze şi să scape de două ori singur cu portarul. Momentul în care viitorii noştri adversari pierd mingea e principalul lor punct nevralgic.

7-2 pentru Germania a fost raportul ocaziilor de gol

2. Duelurile directe
Linia de fund nu e de speriat, iar în luptă dreaptă, unu la unu, doar Spahici poate face faţă. Şi acesta cît timp îşi ţine adversarul cu spatele la poartă. Faţă în faţă, dacă au oponenţi rapizi, cum au fost Podolski, în prima repriză, Cacau, Muller şi Marko Marin, în partea secundă, apărătorii lor au fost victime sigure. Rezultatul: 3 penaltyuri, doar două acordate, ambele transformate de Schweinsteiger.

3. Nervozitatea
Dacă lucrurile merg bine pentru ei, bosniacii sînt zmei. Dacă nu, o dată cu trecerea timpului, îşi pierd răbdarea şi nu-şi pot controla nervii. Provocaţi, ripostează imediat. Spahici a scăpat doar cu galben, deşi palma din final dată lui Marin ar fi impus eliminarea.

Cu aceste plusuri şi minusuri, în ultimii 3 ani, de cînd contează în Europa fotbalistică, Bosnia n-a bătut nici o naţională de top a momentului. În grupă a luat un singur punct de la primele două favorite, Turcia şi Spania, iar la baraj a pierdut ambele meciuri cu Portugalia, 0-1. Acelaşi scenariu şi aici, în Germania, unde a lăsat senzaţia, o repriză, că poate da lovitura. 1-0 la pauză, 1-3 la final şi concluzia fermă că Bosnia e puternică în faţa celor slabi şi slabă în faţa celor puternici.

Cheia e, aşadar, în buzunarul nostru. Dacă, în martie anul viitor, cînd îi vom întîlni, vom arăta ca o selecţionată din lumea a treia, atunci fiţi siguri că n-avem nici o şansă! Bosniacii cu astea se hrănesc.

Iadul de la ei
Miercuri, autostrăzile spre Frankfurt s-au colorat în albastru. Mii de bosniaci, muncitori şi rezidenţi în Germania, şi-au pus steagurile pe maşini şi au pornit spre locul marii confruntări. Au fost pînă la urmă vreo 5.000 în peluza din stînga tribunei oficiale, dar timp de o oră şi jumătate au cîştigat meciul lor cu nemţii. Poate şi pentru că gazdele au venit să-şi vadă favoriţii la ultima reprezentaţie înainte de plecarea la Mondiale ca la un spectacol, în vreme ce omologii lor au tratat totul ca pe un război. Torţele şi fumigenele din tribună au fost doar preludiul manifestărilor zgomotoase de după meci. Motiv pentru un român pierdut şi uşor speriat de zbieretele produse în metrou de mareea albastră să se întrebe cum se vor simţi alţi 11, la primăvară, pe Asim Ferhatovic Hase Stadium din Sarajevo.

Comentează